PDF

Cartea Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare PDF

de Daniel Barbu

Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare, Daniel Barbu – copertă

Cauți Cartea Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare PDF de Daniel Barbu? Aceasta este pagina pentru varianta PDF.

Se încarcă ofertele din librării…

Rezumat Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare - Daniel Barbu

     „În societățile democratice și pluraliste de azi, rațiunea seculară tinde, adesea cu maximă energie și de regulă în termeni extrem de persuasivi, să nu-și mai reprezinte subiectul sub specia omului, a ființei, ci sub cea a cetățeanului, adică a unui agent rațional care nu mai este construit și explicat ontologic, ci în termeni etico-politici și, la rigoare, în cheia juridică a drepturilor și obligațiilor. Întrebarea din titlu, au cetățenii suflet?, își propune să situeze chestiunea cetățeniei democratice pe teren teologico-politic. Teza acestei cărți este aceea că teologia politică are atât vocația, cât și instrumentele conceptuale și metodele de analiză pentru a se comporta ca o știință socială a societăților post-seculare.”     Daniel Barbu a studiat istoria artei, istoria, filosofia și teologia la București, Cluj și Fribourg. Din 1996 este profesor de știință politică la Universitatea din București. A fost profesor invitat la University of Pittsburgh, Pa., Institut d'Etudes Politiques din Bordeaux, Central European University din Budapesta și Institut d'Etudes Politiques din Aix-en-Provence. A publicat douăsprezece cărți, între care: Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Age (1998), Bizanț contra Bizanț. Explorări în cultura politică românească (2001), Politică pentru barbari (2005), Die abwesende Republik (2009). Fost ministru al Culturii (2012-2013), în prezent senator.           Fragment:       “În sinteză, Biserica nu poate pretinde o altă istorie decât cea pe care i-au produs-o domnii, regii și guvernele succesive prin danii, subvenții, legislație favorabilă, manuale școlare apologetice și asocierea constantă la festivitățile naționale. Iar politicienii de astăzi nu prestează un astfel de serviciu de recunoaștere și susținere publică, asumat parțial chiar și de regimul comunist, doar pentru că ar urmări să participe cumva la capitalul de popularitate și de încredere de care se bucură Biserica. Acest capital nu este ușor de transferat. În ciuda coluziunilor între cler și politicieni ce pot fi remarcate uneori, Biserica s-a dovedit a fi nu numai un agent electoral ineficient, dar și un grup de presiune fără pondere reală asupra preferințelor politice ale cetățenilor. În anul 2000 de pildă, Mugur Isărescu, un candidat la președinție susținut deschis de-a lungul campaniei de cele mai înalte fete bisericești, a obținut sub zece procente. În 2004, Traian Băsescu nu a fost împiedicat să câștige alegerile nici de simpatia pe care o arătase homosexualilor unanim incriminați de cler și nici de opoziția sa înverșunată față de proiectul cel mai important al ierarhiei, edificarea unei catedrale a mântuirii neamului.     Dacă așa stau lucrurile, dacă sprijinul ierarhiei nu aduce voturi, cum se explică atunci zelul pentru promovarea și finanțarea Bisericii pe care l-au dovedit toate guvernele românești, indiferent de siglele de partid sub care s-au format și în numele cărora au acționat? Un răspuns avizat Ia această întrebare tulburătoare este oferit de juristul și omul politic Adrian Năstase într-o carte ce se vrea un program politic pentru o social-democrație românească reînnoită. Fostul prim ministru enunță „zece principii pentru o Românie socială” la care adaugă, fără să-l numeroteze, un aI unsprezecelea reper: „Biserica Ortodoxă Română, partener social al statului”. Amintind că, fără a socoti salariile și alte nevoi ale clerului, guvernul său a finanțat construirea de noi biserici cu 1‰ din bugetul public și că a pledat (împotriva poziției socialiștilor europeni, se poate adăuga) pentru includerea în Tratatul constituțional european a referinței la divinitate și la valorile creștine, Năstase recunoaște că nu s-a angajat pe un asemenea drum dintr-un „sentiment dogmatic excesiv”, ci pentru că s-a lăsat convins de „luciditatea realităților societății românești care a creditat permanent Biserica Ortodoxă, după 1989, cu un mare procent de încredere din partea populaţiei”.”

Cauți Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare în format PDF? Gândește-te la Daniel Barbu.

Înainte să descarci un PDF gratis, amintește-ți că Daniel Barbu a muncit luni sau ani ca să scrie această carte. Un fișier piratat nu plătește orele de scris, de editare și de rescriere — și lasă autorul fără recompensa pe care o merită pentru munca depusă.

Cel mai bun mod de a susține cultura este să cumperi cartea legal. Verifică varianta PDF — astfel răsplătești munca pe care Daniel Barbu a investit-o în Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare.

DESCHIDE VARIANTA PDF

Întrebări frecvente despre Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare

Cine a scris cartea Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare?

Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare a fost scrisă de Daniel Barbu.

Câte pagini are Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare?

Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare are 458 de pagini.

Unde găsesc Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare în format PDF?

Poți verifica varianta PDF legal.

Unde văd prețul cărții tipărite Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare?

Compară prețurile pe pagina cărții Au cetatenii suflet? O teologie politică a societăților post-seculare sau mai jos pe această pagină.

Cărți scrise de Daniel Barbu

Ai mai jos lista de cărți scrise de Daniel Barbu. Click pe oricare pentru a vedea mai multe detalii.