Autoeducatia. Cautari si clarificari

    Preocupați cu preponderenta de schimbare în învățământ, am ajuns să credem că pentru formarea ființei umane este necesară, dar și suficientă, educația. Am pierdut din vedere faptul că temeiul profund al vieții noastre este autoeducația. Ea este suportul și resortul conșiinței de sine, sursa cuceririi necunoscutului din noi și a creșterii dinlăuntru. În autoeducație, suntem în intracomunicare, în intrarelație, în intraparteneriat. Ea reprezintă momentul împlinirii educației. Volumul cuprinde câteva căutări și clarificări adunate pe parcursul autoeducației de-a lungul vieții autorului.     Din Cuprins: ◊ O posibilă introducere. Reflecții în marginea autoeducației ◊ Căutări și clarificări ◊ Posibile concluzii             Fragment:        „Întotdeauna semnificăm și resemnificăm lucrurile noi în funcție de cele vechi și lucrurile vechi în funcție de cele noi.      *     Pentru fiecare, realitatea este dată de credințele lui. Ceea ce considerăm realitate este ceea ce credem că este. Dacă acceptăm această propoziție ca adevărată, atunci:     a) lucrurile pe care nu le credem, nu există/ele nu sunt;     b) lucrurile de care ne îndoim, nu fac încă — pentru noi — parte din realitate (din ceea ce, de fapt, credem că este realitatea). Pentru noi, acestea pot să fie sau pot să nu fie. Suntem în cumpănă; oscilăm. Ele — lucrurile de care ne îndoim — pot deveni, la un moment dat, realitate (și vor face parte din ceea ce considerăm a fi realitate) dacă ajungem să credem în ele; sau pot fi eliminate, ca nefiind (ca fiind iluzorii, ca neținând de realitate) dacă nu ajungem să credem în ele.      *     Un semn al înțelepciunii este și acela a cât și când știm, a cât și când putem să trecem cu vederea cuvintele, gesturile celor din jur (semenii noștri).      *     Adaptarea vine cu superficialitatea? Ea este un semn al superficialității? Faptul că ne adaptam mai greu (sau că nu ne putem adapta) înseamnă că suntem mai profunzi?      *     Profunzimea, înțelepciunea vin cu o anumită rigiditate, ezitare, neputință, fixitate?      *     Una dintre bijuteriile noastre cele mai valoroase este modestia.      *     Când ne dorim puterea instrumentală ne punem spiritul în serviciul ei; când ne concentrăm asupra vieții spirituale, interesul pentru puterea instrumentală se destramă.      *     A trăi nu înseamnă a fi. A trăi este doar condiția necesară a lui a fi. Pare că ceea ce contează este identificarea condiției suficiente a lui a fi și realizarea ei.      *     Cochetam atât de mult cu aparențele, încât ajungem chiar să credem că ele nedefinesc viața și statutul existențial în univers.„