Comunicarea interpersonala

Din cuprins: Comunicarea cu copiii; Persuasiunea. Modalități de persuasiune ale profesorului; Ascultarea și tăcerea; Minciuna și autodezvăluirea Comunicarea interpersonală se ocupă de o problemă prioritară a mediului școlar: aceea a optimizării/eficientizării comunicării în actul educațional, a apropierii (psihologice) dintre profesor și elev. Ea abordează și (mai ales) aprofundează aspecte mai puțin abordate și mai puțin aprofundate în lucrările din acest spațiu tematic: particularitățile în etapă preșcolară, în etapa școlară, în cea liceală; creșterea capacității de persuasiune/convingere a profesorului/educatorului în actualul și rafinatul context persuasiv la care este expus elevul; complexa problematică a ascultării (dar și a tăcerii) și - în final - raportul dintre minciună și autodezvăluire (într-o societate care predispune la minciuna și inhibă autodezvăluirea). Cartea se remarcă și prin interesante și realizabile recomandări sau propuneri practice, fiind un instrument util pentru a desluși orizonturi psihologice mai profunde, aflate în spatele unei vii și consistente comunicări interpersonale (fie ea în mediul școlar sau extrașcolar). Lucrarea s-a bazat pe cele mai recente și mai consistente studii de specialitate, o grijă constantă fiind raportarea la relațiile dintre profesori și elevi, la cele dintre profesori și la cele dintre elevi. Pe tot parcursul cărții, autorul a căutat să demonstreze faptul că o (foarte) buna comunicare se realizează atunci când există un fond sufletesc echilibrat, sănătos (mental și afectiv) al colocutorilor, atunci când atmosfera creată între ei este una de respect și de încredere (reciproce); când principiile care o întemeiază și o vor întemeia mereu sunt principiul cooperării și principiul politeței.