Avocatul rebel

Avocatul rebel - ediție de buzunar New York Times Bestseller Sebastian Rudd nu e un avocat ca toți ceilalți. Biroul său este într-o dubiță dotată cu bar, frigider și fotolii din piele. Nu are firma, nici parteneri, singurul lui ajutor fiind un șofer înarmat până-n dinți, care îi este și bodyguard, confident și partener de golf. Cât despre clienții săi, aceștia sunt oameni pe care niciun alt avocat nu i-ar apăra: un puști dependent de droguri care face parte dintr-un cult satanic, un mafiot condamnat la moarte, un bărbat arestat pentru că a tras cu arma într-o echipă SWAT care i-a călcat casa din greșeală. De ce vrea Rudd să îi ajute pe acești nefericiți? Toată lumea are dreptul la un proces corect, crede avocatul, care nu ezită să facă tot felul de artificii și scamatorii, uneori la limita legalității, pentru a-și scoate clienții basma curată. Fragment din romanul "Avocatul rebel" de John Grisham "Ajungem, în cele din urmă, în sala de judecată și durează un pic până se instalează toată lumea. Când intră jurații, refuz să mă uit la ei. Cu siguranță, au aflat că mi-am petrecut noaptea în închisoare și sunt sigur că-s curioși să vadă cum am făcut față. Așa că nu le ofer satisfacție. Judecătorul Kaufman se scuză pentru întârzieri și zice că e timpul să ne apucăm de treabă. Se uită la Huver, care se ridică și spune: - Onorată instanță, acuzarea a încheiat. Asta e o stratagemă de amatori pusă la cale și menită să-mi facă viața și mai grea. Mă ridic și rostesc furios: - Onorată instanță, ar fi putut să mă informeze asupra acestui aspect ieri sau măcar în dimineața aceasta. - Cheamă-ți primul martor, urlă Kaufman. - Nu sunt pregătit. Am niște acțiuni demarate. Pot dovedi. N-are încotro și trebuie să le dea drumul juraților. Petrecem următoarele două ore contrazicându-ne: acuzarea a prezentat sau nu suficiente dovezi pentru a putea continua? Repet aceleași argumente. Kaufman ia aceleași hotărâri judecătorești. Se consemnează tot. Primul meu martor este un puști neîngrijit și cam într-o ureche, care seamănă impresionant de mult cu clientul meu. Îl cheamă Wilson; are cincisprezece ani, s-a lăsat de școală, consumă droguri, practic, trăiește ca un vagabond, asta în ciuda faptului că o mătușă îi dă voie să doarmă în garaj ori de câte ori e bolnav. Și este martorul nostru vedeta! Surorile Fentress au dispărut pe la ora patru după-amiază într-o miercuri. Au plecat de la școală pe biciclete, dar n-au mai ajuns acasă. Căutarea a început pe la șase și s-a intensificat pe măsură ce orele treceau. Până la miezul nopții, întreg orașul era alarmat și toți erau afară cu lanternele."