Bad Romance

Grace vrea să iasă. Să iasă afară din casă, de acolo de unde tatăl ei vitreg tună și fulgeră, paralizând-o de frică, iar mama ei o pune să frece noroi închipuit de pe podele. Să iasă din orășelul ei din California, prea mic pentru a-i cuprinde visurile despre o metropolă cu freamăt neîncetat. Să iasă din propria piele și să intre în cea a unui artist parizian, regizor din New York, orice, orice altceva, numai să nu mai fie speriată și singură. Și iată-l pe Gavin: fermecător, talentat, adorat. Obsedat de control. Periculos. Atunci când Grace și Gavin se îndrăgostesc, Grace e convinsă că e prea minunat totul ca să mai fie și adevărat. Și totuși, nu are nici cea mai vagă idee că relația lor va deveni o închisoare din care îi va fi imposibil să scape. De o intensitate emoțională apăsătoare și cu o neîndurătoare sinceritate, aceasta este povestea alunecării în întuneric și a revenirii în forța luminii: Bad Românce. „Așa începe cel mai groaznic an al vieții mele: într-o mașină Mustang cu geamuri aburite, alături de un băiat superb care plânge.”  Fragment din romanul "Bad Romance" de Heather Demetrios:    „Îmi apuc rucsacul și un pulover, care e tot ce ai nevoie în iarnă din California. Mă gândesc să trântesc și eu ușa, dar mie nu-mi va aduce nimic bun, așa că o închid cu grijă și mă grăbesc pe alee înainte ca maică-mea să găsească vreun motiv să mă întoarcă din drum.  Trebuie să merg în locul fericit din mintea mea. Acum. Nu pot lăsa ca mizeriile astea să-mi dicteze ziua. Trebuie să mă scutur de ele, în stilul lui Taylor Swift, așa, ca-n piesă Shake It Off.  Liceul Roosevelt e la mai puțin de zece minute depărtare și îmi țin căștile în urechi tot drumul până acolo, ascultând soundtrack-ul de la Rent, probabil cel mai bun lucru rămas din anii nouăzeci. Mă poartă în New York, în mijlocul unei gâști de prieteni boemi, în viitorul meu. Unii oameni aleargă sau meditează când sunt stresați; eu mă duc cu mintea în Village, New York. Mă imaginez mergând pe străzile orașului, trecând pe lângă coșuri de gunoi, șobolani înnebuniți, cafenele cochete și buticuri cool. Sunt oameni peste tot. Sunt înconjurată din toate părțile de clădiri de cărămidă cu scări de incendiu, și sar în metrou, apoi mă preling pe sub oraș în drumul meu spre Nederlander Theater, unde regizez o piesă sau un musical. Poate chiar și o reinterpretare la Rent. Până ajung la școală, muzica vibrează prin mine (Viva la vie Boheme!). Mama și Matahală și locul care îmi e casa se dezintegrează și sunt înlocuite de adevărata mea familie, distribuția din Rent: Mark, Roger, Mimi, Maureen, Angel, Joanne.  Sunt bine.  Pentru moment."