Baiatul si gandacul magic

    ȘI GÂNDACII POT FI SUPER-EROI     Primul volum al unei trilogii care aduce în prim-plan un băiețel foarte isteț și niște gândaci deosebit de inteligenți. Aventura, umor, știință, toate la un loc într-o poveste care îi va amuza pe micuții cititori. Atunci când tatăl lui Darkus Cuțtle dispare fără urmă, și încă dintr-o cameră încuiată, puștiul se mută la unchiul Max și la doi pași de Humphrey și Pickering, cei doi verișori trăsniți năpădiți de gândaci. Curând, Darkus descoperă că insectele din vecini nu sunt deloc obișnuite, ba dimpotrivă, sunt foarte prietenoase și inteligente. Din păcate, sunt și în pericol de moarte. Asta, pentru că Lucreția Cutter, un personaj malefic, le-a pus gând rău. De altfel, tot ea este responsabilă și pentru dispariția tatălui lui Darkus. Puștiul și prietenii lui neobișnuiți își vor uni forțele pentru a o distruge pe Lucreția și a-l elibera pe prizonier.     Fragment din romanul "Băiatul și gândacul magic" de M.G. Leonard:     ”Darkus merse până la masă și îi dădu drumul lui Baxter în borcanul de gem. Gândacul intră fără să mai protesteze, dar, în timp ce Darkus insururbă capacul, începu să-și deschidă și să-și scuture elitrele, lovindu-le de sticlă și sâsâînd tare, așa cum făcuse cu Robby.     - Ce s-a-ntâmplat? șopti Darkus, aproape scăpând borcanul. Dar Baxter continuă să se zbată și să sâsâie.     - Ce s-a-ntâmplat cu insectă? întrebă unchiul Max , peste umărul lui Margaret.     - Nu știu. Mai devreme nu părea să-l deranjeze că stătea în borcan. Ar trebui să-i dau drumul?     - Darkus, nu poți lăsa insecte vii să umble libere, pe-aici. Dacă Baxter strică elementele colecției?! Ține-l în borcan!     Darkus ridică borcanul și îl strânse la piept, sperând că Baxter se va calma, dar acesta tot lovea sticla cu cornul.     - Ssșt, ssst. Totul e în ordine.     Darkus se uită în direcția în care arată cornul lui Baxter și descoperi că se uita la ușă. Ceva care se mișcă deasupra ușii îi atrase atenția. Era o buburuză galbenă ca lămâia, cu mici pete negre, de mărimea unei monede de doi penny.     Darkus arată cu mâna spre ea.     - Parc-ai spus că insectele vii nu au voie aici.     Unchiul Max și Margaret se uitară în sus. Buburuză se opri, apoi decola, dispărând pe coridor.     - E ciudat, murmură Margaret. Am văzut o buburuză mare și galbenă aici în ziua în care a dispărut Bartholomew. Am uitat de ea, la câtă agitație era acolo.     Darkus se uită la unchiul Max. Gândacii păreau să fie peste tot. Întotdeauna fusese așa, iar el nu observase niciodată, ori buburuză galbenă însemna ceva?     Unchiul Max se holbă la Baxter, care stătea liniștit în borcanul lui. Își mângâie bărbia și se uită pe coridor, după buburuză de culoarea lămâii.     - Cred că a venit timpul să plecăm, spuse el cu privirea plimbându-i-se prin cameră, de parcă s-ar fi așteptat să iasă cineva din întuneric și să-l atace.”