„Banca de rezerve” este un roman care se construiește în jurul unei întâmplări tragice, accidentul mortal al unui copil de patru ani, ce dezlănțuie o furtună de reacții succesive. O tragedie care se extinde dincolo de legăturile de rudenie proxime. Accidentul în sine servește drept un sinistru și lugubru pretext pentru introspecții și devoalari ale diverselor personaje, față de ele însele și față de ceilalți, în cadrul unor raporturi complicate, într-un joc psihologic periculos și extenuant. Catastrofa inițială dezlănțuie un șir întreg de alte catastrofe personale, existente deja în stare latentă și care așteptau parcă un moment „propice“ pentru a ieși la suprafață.
„Romanul lui Rui Zink este o carte pasionantă, scrisă într-un ritm alert, cu talent și umor și care se citește pe nerăsuflate, oferind multiple registre de lectură; poate fi deopotrivă considerat roman de dragoste sau roman polițist; este o carte despre moarte și despre viață, despre disperare și speranță, despre cădere și despre ridicare. Oferă cititorului român prilejul de a cunoaște o operă din genul noului roman portughez.”- Anca Milu-Vaidesegan
„Este posibil să ai o perspectivă inovatoare asupra unor lucruri banale? Da. Asta face Rui Zink.“
Tiago Damiao, Atlantico
RUI ZINK (născut în anul 1961) este profesor universitar la Universidade Nova din Lisabona și unul dintre cei mai importanți scriitori portughezi contemporani. Autor al mai multor cărți de eseuri și ficțiune, printre care se evidențiază Apocalipse nau (1966), Hotel Lusitano (1987), O Suplente (Banca de rezerve, 1999), Os Surfistas (2001) și cărțile de nuvele A Realidade agora a Cores (1988) și Homens-Aranhas (1994), semnează, de asemenea, articole de presă și traduceri literare.
Rui Zink a primit Premiul PEN Club Portughez pentru romanul Dadiva Divină (2005) și a reprezentat Portugalia la diverse evenimente literare internaționale, cum ar fi Bienala de la Sao Paulo, Târgul de Carte de la Tokio și Edinburgh Book Festival.
