Banda motanului

   Dragi prieteni rozători,    Aici, în Șoricezia, pe Insula Șoarecilor, toate cărțile mele sunt bestselleruri! Dar cum, nu le cunoașteți? Sunt povesti amuzante, mai fragede ca mozarella, mai gustoase ca brânză... povesti cu mustăți, desigur, pe cuvântul lui Geronimo Stilton!       Fragment din povestire:       „A doua zi dimineața ne-am prezentat la licitația în SCOPURI CARITABILE, la vila lui Rascas-Julit. Am hotărât să facem un tur prin sală ca să aruncăm un OCHI la tablourile scoase la licitație.     - Pssst, uitați-vă cu atenție, a șoptit Băgăciosul. Dacă vedeți ceva ciudat, anunțați-mă IMEDIAT!     Ne-am oprit în fața unui tablou și eu l-am întrebat:     - Nu-ți spun nimic aceste tablouri?     - Ei bine, da... norii aceia îmi amintesc de o spumă de bananute, munții de o prăjitură cu bananute...      - Ei! a bâiguit Benjamin. Uitați-vă jos, în dreapta... nu vedeți nimic ClUDAT?     - Ești mare, Benjamin! a exclamat Pandora.     - SIGUR CĂ DA! a exclamat și Băgăciosul.     Mie nu-mi pică deloc fișa.     - De fapt... ăăă... eu nu văd nimic... Apoi brusc, am priceput: SIGUR CĂ DA!!!       INDICIUL 4     CE A VĂZUT BENJAMIN ÎN TABLOU?       Literele negre     În semnătură era o literă neagră! Una dintre cele menționate în anagramă! Acum trebuia să găsim și altele!     Băgăciosul s-a întors spre mine:     - Stiltonino, hai să căutăm în CATALOGUL expoziției acele tablouri cu o literă neagră în semnătura albă și apoi să le cumpărăm pe toate!      A fost foarte ușor să găsim tablourile cu litere negre: erau 5 cu totul!     - Acum nu mai trebuie decât să cumpărăm aceste tablouri ca să DESCOPERIM ce vrea să spună misteriosul autor al biletului! a zis Patty.”