Barfa, hrana noastra zilnica

   "Conform Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), „a bârfi” are mai multe semnificații:   - a vorbi de rău, a ponegri, a defaima, a calomnia, a cleveți;   - a îndruga verzi și uscate.     „A ponegri”, „a defaima”, „a calomnia”, „a cleveți” au, în principiu, aceeași semnificație cu „a bârfi”, termenii fiind sinonimi (p. 848, p. 281, p. 135, p. 195). Verbul tranzitiv „a îndruga” înseamnă, printre altele, și „a exprima prost ceva; a fi fără sir la vorbă, a vorbi fără rost, nimicuri”. „A îndruga verzi și uscate” semnifică „a înșira, a spune fleacuri, nimicuri, vrute și nevrute” (p. 545).     Din termenul bârfa s-a dezvoltat o familie întreagă de cuvinte: bârfeala, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, clevetire, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă (pop.), hula, hulire, năpăstuire, para." (fragment din introducere)     Fragment din volum:       “3. O teorie asupra începuturilor bârfei      O „teorie" asupra genezei graiului consideră că „la început a fost bârfă". Ea a fost lansată de profesorul Robin Dunbar, care preda antropologia la University College din Londra. El susține că limba a apărut nu ca urmare a nevoii omului primitiv de a comunica în timpul vânătorii, cum se credea, ci în momentul în care femeile rămase la vatră au început să bârfească.     În timp ce vânătoarea a făcut din bărbat un individ vânjos și laconic, înclinația femeilor spre bârfă și scandal ar fi zămislit graiul.     Cercetările din ultimele decenii, susținute de profesorul Dunbar, au demonstrat că la primate nucleul societății e alcătuit din femele și nu există motive să credem că societățile primitive au fost diferite.     El mai crede că limba s-a dezvoltat ca produs secundar al puricării și despăducherii, activități sociale cu predilecție la primate. Între strivirea unui purice și a unei căpușe ar fi început femeile să vorbească și să bârfească, sau mai curând să vorbească pentru a bârfi.      Profesorul Dunbar și-a verificat teoria trăgând cu urechea pe culoar la discuțiile între studenți în pauzele dintre cursuri. El a constatat că bârfa ocupă 70% din conversațiile acestora.        4. Sfântul și păcătosul      Se pare că în lume nu există un sfânt adevărat, cum nu există nici un om doar păcătos. Așa rezultă din povestea care urmează.     Krishnaw, eroul venerat de hinduși, și-a trimis un supus să-i caute în toată lumea un sfânt. După ce a bătut lumea în lung și-n lat, acesta s-a întors spășit pentru că nu a întâlnit niciun om cu adevărat sfânt. Atunci, divinitatea l-a trimis să-i caute un păcătos. Supusul a plecat din nou în lume. Dar, s-a întors cu „mâna goală", explicând: „N-am întâlnit nici păcătoși, căci unii făceau rău din slăbiciune, alții fără să știe ce fac și alții făceau rău crezând că fac bine".”