Basme

A fost un editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf român recunoscut în special datorită activității sale de culegător de basme populare românești pe care le-a re povestit cu un har remarcabil. Opera lui Petre Ispirescu este una din cele mai însemnate opere ale literaturii române, mai ales datorită lucrării sale principale, culegerea Legende sau basmele românilor, ce cuprinde 37 de basme, apărută prima oară În 1882. Povestitor de excepțional talent mai mult decât folclorist, Ispirescu joacă în literatura noastră rolul unor Grimm sau Perrault. Delavrancea încercase să demonstreze că"nu este un culegător, ci un adevărat creator". Ispirescu este totuși mai mult decât un folclorist, opera să poate fi, desigur, privită ca o culegere de texte populare, însă, pe de altă parte, ea reprezintă o elaborare personală a autorului, cu toate implicațiile pe care actul acesta le presupune. Autenticitatea poveștilor lui Ispirescu nu este doar o autenticitate folclorică, păstrând înalte trăsăturile universului popular - credințe, limbaj, arta a construcției - ci una de natură tipologică, artistică, personajele fiind coerente cu propriul lor univers. De aceea, autorul nu poate fi considerat ca un produs fidel al tradiției folclorice, ci că Începătorul altei tradiții, creatorul unui stil, artist autentic care așează în tipare noi un material ce a fost redescoperit. Din Cuprins: BIOGRAFIE Aleodor împărat  Balaurul cel cu șapte capete  Broasca țestoasă cea fermecată  Cei trei frați împărați  Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat  Cele trei rodii aurite  Cotoșman năzdrăvănu  Făt-Frumos cu părul de aur  Fața săracului cea isteață  Greuceanu  Hoțu împărat Ileana Simziana  Înșir-te mărgăritari  Pasărea măiastră  Poveste țărănească  Prâslea cel voinic și merele de aur  Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de moarte  Zâna zânelor REFERINȚE CRITICE