A fost un editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf român recunoscut în special datorită activității sale de culegător de basme populare românești pe care le-a re povestit cu un har remarcabil. Opera lui Petre Ispirescu este una din cele mai însemnate opere ale literaturii române, mai ales datorită lucrării sale principale, culegerea Legende sau basmele românilor, ce cuprinde 37 de basme, apărută prima oară În 1882. Povestitor de excepțional talent mai mult decât folclorist, Ispirescu joacă în literatura noastră rolul unor Grimm sau Perrault.
Delavrancea încercase să demonstreze că"nu este un culegător, ci un adevărat creator". Ispirescu este totuși mai mult decât un folclorist, opera să poate fi, desigur, privită ca o culegere de texte populare, însă, pe de altă parte, ea reprezintă o elaborare personală a autorului, cu toate implicațiile pe care actul acesta le presupune. Autenticitatea poveștilor lui Ispirescu nu este doar o autenticitate folclorică, păstrând înalte trăsăturile universului popular - credințe, limbaj, arta a construcției - ci una de natură tipologică, artistică, personajele fiind coerente cu propriul lor univers. De aceea, autorul nu poate fi considerat ca un produs fidel al tradiției folclorice, ci că Începătorul altei tradiții, creatorul unui stil, artist autentic care așează în tipare noi un material ce a fost redescoperit.
Din Cuprins:
BIOGRAFIE
Aleodor împărat
Balaurul cel cu șapte capete
Broasca țestoasă cea fermecată
Cei trei frați împărați
Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
Cele trei rodii aurite
Cotoșman năzdrăvănu
Făt-Frumos cu părul de aur
Fața săracului cea isteață
Greuceanu
Hoțu împărat
Ileana Simziana
Înșir-te mărgăritari
Pasărea măiastră
Poveste țărănească
Prâslea cel voinic și merele de aur
Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de moarte
Zâna zânelor
REFERINȚE CRITICE
