Basmul cult face parte dintre cele mai îndrăgite forme de povestire ale literaturii universale. Niciun alt autor de limba germană al secolului XX nu a continuat această tradiție la fel de impresionant ca Hermann Hesse. Spectrul basmelor sale se întinde de la tradiția de povestitor a lui Boccaccio și poveștile din O mie și una de nopți, până la satire fantastice și la poezia fantastică de inspirație psihanalitică. Hesse modernizează temele clasice ale basmului: fericire și nefericire în dragoste, egoismul dorințelor, viața trecătoare și dorință de protecție. Basmele sale fac mereu trimitere la viață. Magia din ele se referă la capacitatea evolutivă a omului, care pentru Hesse nu se epuizează odată cu pubertatea.
