Basmele mele preferate

    Unele dintre cele mai frumoase povesti clasice ale copilăriei, scrise de autori precum Frații Grim sau Hans Christian Andersen, printre care se numără și Rățușca cea urâtă, Frumoasă din pădurea adormită, Cenușăreasă, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, Rapunzel, Scufița Roșie, Croitorașul cel viteaz, Hansel și Gretel etc. Poveștile sunt însoțite de ilustrații cu totul deosebite care transpun micii cititori într-o lume de vis, realizate de Ludvik Glazer-Naude.     Cuprins: Prințesă și bobul de mazăre - Hans Christian Andersen Rățușca cea urîtă - Hans Christian Andersen Frumoasa din pădurea adormită - Frații Grimm Cenușăreasă - Frații Grimm Gâșca de aur - Frații Grimm Regele-broască sau Henry cel de Fier - Frații Grimm Albi ca Zăpada și cei șapte pitici - Frații Grimm Rapunzel - Frații Grimm Scufița Roșie - Frații Grimm Muzicanții din Bremen - Frații Grimm Croitorașul cel viteaz - Frații Grimm Hansel și Gretel - Frații Grimm Călătoria lui Degelel - Frații Grimm Rumpelstiltskin - Frații Grimrn Fîntîna fermecată - Frații Grimm Pescarul și soția lui - Frații Grimm Piticul Nas-Lung - Wilhelm Hauff Povestea Califului Barza - Wilhelrn Hauff Motanul încălțat - Charles Perrault      Fragment din povestea “Muzicanții din Bremen” de Frații Grimm:       „A fost odată un om care avea un măgar. De ani de zile măgarul cara sacii la moară. Încet-încet au început să-l lase puterile, așa că nu mai era de folos la muncile zilnice. Omul se hotărî să vândă măgarul, ca să mai economisească din hrană celorlalte animale. Animalul prinse de veste despre ce avea de gând să facă stăpânul său și se hotărî să plece la Bremen, unde se gândea că putea să ajungă muzicant. După ce merse o bucată de drum, văzu un câine de vânătoare care abia își mai trăgea suflul.      - De ce gâfâi așa? întrebă măgarul.     - Of, răspunse câinele, pentru că sunt bătrân și nu mai sunt bun de vânătoare, iar stăpânul meu a vrut să scape de mine. Atunci, mi-am luat tălpășița. Însă cum am să-mi câștig acum pâinea cea de toate zilele?      - Eu merg la Bremen ca să mă fac muzicant, spuse măgarul, vino cu mine. Eu o să cânt la lăuta, iar tu o să bați la tobe.     Câinelui îi plăcu ideea și i se alătură măgarului. Nu după multă vreme, se întâlniră cu o pisică nespus de mâhnită.      - Ce ți s-a întâmplat? întrebă măgarul.     - Am îmbătrânit și mi s-au tocit dinții și, în loc să prind șoareci, dormeam toată ziua pe cuptor, așa că stăpâna mea s-a hotărât să mă înece, răspunse pisica. Am reușit să scap, dar acum nu știu încotro ar trebui s-o apuc.      - Vino cu noi la Bremen, spuse măgarul. Poți să cânți serenade și să devii muzicant.     Pisica fu de acord și plecă împreună cu ei. Cei trei ajunseră la o gospodărie în ușa căreia ședea un cocoș care strigă din toate puterile."