Berlusconi i se destainuie lui Friedman

    Cartea lui Alan Friedman este scrisă de un cunoscător al vieții publice și politice italiene. Autorul ei și-a urmărit personajul aproape doi ani studiindu-i obiceiurile, partenerii, ticurile, interacțiunea cu oamenii. A călătorit la Moscova pentru a-l întâlni pe Vladimir Puțin, bun prieten al lui Berlusconi, și a răsfoit dosarele penale și de presă care l-au transformat pe fostul premier italian în cel mai penal politician european. Din contactul cu personajul său principal, a rezultat o carte plină de vervă și informație, un document al unei epoci tulburi din istoria Europei asupra căreia Berlusconi, indiferent de ce spun detractorii săi, a avut o influență majoră.      Fragment din volum:       „Astfel în 1993, Berlusconi nu mai era în Italia sa natală doar un mogul media miliardar. Grație diversei sale palete de afaceri, deținea și o anume putere politică. Avea influență. Dar lucrurile nu stăteau la fel de bine și în cadrul imperiului Berlusconi. Recesiunea din primii ani ai deceniului 1990 și scăderea substanțială a veniturilor din publicitate îl afectaseră profund. Imperiul său de televiziune era în creștere, dar la fel erau și datoriile, care se ridicau acum la de peste patru ori valoarea capitalului net. Creditorii bancari din Milano și-au îndreptat tirul spre Fininvest, forțând trustul să aducă la conducere un manager profesionist extern pe nume Franco Tato, care avea misiunea de a diminua costurile și a reduce datoria companiei. Activitatea lui a fost atât de eficiență, încât după 24 de luni listarea la bursă a imperiului mediatic a fost declarată un succes care, la sfârșitul anilor '90, valora mai mult de 30 de miliarde de euro.     Pe lângă aceste probleme financiare, în 1992 și 1993 a apărut o alta: Berlusconi a început să atragă atenția unui număr tot mai mare de adversari din justiția italiană. Mai mulți magistrați milanezi îi analizau îndeaproape implicarea în activitățile economice, astfel că în mai puțin de un an declanșaseră peste zece investigații separate în privința afacerilor lui imobiliare, de construcții și de media din Milano și Roma.     Berlusconi își amintește foarte bine acea perioadă, fiindcă a constituit începutul unei serii de mari scandaluri de corupție care au zguduit scena politica italiană și care au culminat cu dizgrația, exilul și, cele din urmă, condamnarea prietenului său, Bettino Craxi. A fost debutul unui veritabil cutremur judiciar care a devenit cunoscut sub numele de Tangentopoli.      Timp de peste doi ani, câțiva magistrați din Milano au condus investigații care au dus la arestarea unui număr uriaș de contabili și de colectori de taxe.”