Cartea Bibliotecara de la Auschwitz PDF

Pentru romanul Bibliotecară de la Auschwitz, ziaristul și scriitorul aragonez Antonio G. Iturbe a obținut premiul Troa Libros, acordat de Fundația Troa. Juriul i-a acordat premiul în unanimitate pentru ,,calitatea sa literară și pentru valorile pe care le cuprinde". Conform membrilor juriului, ,,romanul se potrivește perfect cerințelor premiului: este foarte bine scris și documentat și reprezintă un omagiu adus cărților. O lecție de supraviețuire și o dovadă că speranța nu trebuie să lipsească niciodată din viețile noastre". Cartea se bazează pe povestea adevărată a unei supraviețuitoare a lagărului de concentrare nazist, Dita Kraus, care trăiește acum în Israel și cu care autorul a luat legătura în cursul investigațiilor pe care le-a făcut pentru realizarea romanului.   Antonio G. Iturbe ne propune o poveste fantastică și plină de speranță, pe care a știut să o transforme într-un roman tulburător și pasionant, Bibliotecară de la Auschwitz, după patru ani de cercetări și călătorii în care s-a confruntat cu îndoieli, ipoteze și multe emoții.      Fragment din romanul "Bibliotecară de la Auschwitz" de Antonio G. Iturbe:     „Hirsch stă, pe un scaun, redactând unul dintre rapoartele sale sau planificând o mică ligă, de volei. Îi cere voie să-i vorbească, iar el se întoarce să o privească cu chipul său senin și cu acel zâmbet despre care nimeni nu știe ce înseamnă.     — Spune, Edita.     — Trebuie să aflați. Doctorul Mengele bănuiește ceva în ceea ce mă privește, poate în legătură cu biblioteca. Asta s-a întâmplat după inspecție. M-a oprit pe lagerstrasse. Și-a dat într-un fel seama că eu ascundeam ceva. M-a amenințat că mă va supraveghea îndeaproape și am impresia că mă observă.     Hirsch se ridică de pe scaun și, cu o expresie încordată, se plimba prin cameră vreo jumătate de minut. În cele din urmă, se oprește și îi vorbește Ditei privind-o în ochi.     — Mengele observă pe toată lumea.     — Mi-a zis că mă va pune pe o masă de autopsie și mă va spinteca.     — Îi plac autopsiile, se amuză, făcând așa ceva. Și după, ce spune asta se lăsă o tăcere stânjenitoare.     — O să mă destituiți din postul meu de bibliotecară, nu-i așa? Știu că e spre binele meu...     — Tu vrei să-ți părăsești postul?     Privirea lui Fredy strălucește. Brusc, i s-a aprins acel beculeț despre care el spune că îl avem cu toții în interiorul nostru. Și Ditei i se aprinde beculețul ei, pentru că electricitatea lui Hirsch este molipsitoare.     — Nici vorbă!     Fredy Hirsch aprobă, dând din cap, ca și cum ar spune: „Știam".     — Atunci vei rămâne în postul tău. Desigur că, reprezintă un risc, dar suntem în război, chiar dacă, uneori aici unii uita asta. Suntem soldați, Edita. Să nu-i crezi pe acei pesimiști care spun că ne aflăm în spatele frontului și lăsă brațele jos. Este o minciună. Pe timp de război, fiecare avem frontul nostru. Acesta este al nostru și trebuie să luptăm până la final.     — Și în ceea ce-l privește pe Mengele?     — Un bun soldat trebuie să fie prudent. Și cu Mengele trebuie să fim foarte precauți, nu se știe niciodată cu exactitate ce gândește. Uneori îți zâmbește și pare că o face cu afecțiune, dar imediat devine serios și când te privește simți un frig care-ți îngheață, mațele. Dacă ar avea o bănuială, temeinică, despre tine, ai fi deja moartă. Dar nu se știe niciodată, ce-i poate trece prin cap. Așa că e mai bine să nu te vadă, să nu te audă, să nu te miroasă.” Bibliotecară de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe e povestea Ditei Adlerova, o tânără de origine evreiască, din lagărul de concentrare nazist Auschwitz-Bikernau. într-o perioadă de maximă austeritate, Ditei îi este încredințată spre păstrare mică bibliotecă din Blocul 31, de către supraveghetorul Fredy Hirsch. Tânăra își asumă cu deosebită responsabilitate rolul de păstrătoare a puținelor cărți existente în mediul respectiv, riscându-și astfel viața sa și a celor dragi în fiecare zi. Dită conștientizează importanța crucială a cărților și nevoia oamenilor de a evada prin intermediul literaturii dincolo de opresiunea exercitată de către naziști și de degradarea zilnică a condiției umane. Cea mai mică bibliotecă din istorie are un rol vital, acela de a simboliza posibilitatea unei reveniri la o viață normală. Soarta Diței se intersectează cu cea a supraveghetorului Fredy Hirsch, între ei luând naștere o complicitate care va depăși limitele comprehensive ale celorlați deținuți. Moartea subită a acestuia reprezintă pentru tânăra bibliotecară un imbold puternic de a-și duce la capăt misiunea de a livra cele opt cărți interzise. Romanul pare că se bazează pe citatul lui Marcus Tullius Cicero, care afirmă că : „O casă fără cărți este ca un trup fără suflet”. La doar 14 ani, Dită posedă o empatie care triază cititorii ocazionali și scoate în evidență pasionații de lectură. Dragostea ei pentru cărți constituie, la momentul respectiv, colacul de salvare și singura metodă de distragere a atenției de la traiul abject determinat de contextul politic al vremii. Forța interioară a tinerei pragheze contrastează puternic cu lagărul în care milioane de suflete au fost prizonierele decăderii și ale deznădejdii Bibliotecară de la Auschwitz este o delicatesă literară îmbinând informații istorice și mărturii ale supraviețuitorilor Holocaustului cu ficțiunea. Documentarea ireproșabilă face imposibil de detectat, la prima vedere, trecerea de la ficțiune la realitate, rezultatul fiind un omagiu adus cărților din lumea întreagă. Această carte despre curaj, devotament și onoare este o lecție despre supraviețuire și despre infinitatea speranței în cele mai dificile împrejurări. Capodopera scriitorului aragonez abordează un subiect delicat, și anume ororile celui de Al Doilea Război Mondial din punctul de vedere al unei tinere de 14 ani care-și pierde pe rând părinții, mentorul, prietenii, însă nu și speranța. Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro