Biroul de obiecte pierdute

O poveste plina de surprize, care invita copiii sa participe la lectura si sa ghiceasca animalele "deghizate" in alte specii. Ce este oare un limax care si-a pierdut casa? Limax sau melc? Iar o pisica fara sal la gat este pisica sau leu? Descoperim cu mirare ca nici unul dintre animalele care vin la biroul de obiecte pierdute nu este cine pare a fi. Dar Domnul Caine? La final, dupa o zi de munca foarte agitata, aflam ca si Domnul Caine se deghizase perfect in Bunicul, ramas bolnav acasa. Nu-i asa ca nu l-ati recunoscut? Cartea a fost publicata la Actes Sud Junior in anul 2016 si a castigat Prix des Incorruptibles 2018, fiind preferata a nu mai putin de 34.000 de prescolari.   Domnul Caine lucreaza la biroul de obiecte pierdute din satul lui. In fiecare dimineata, el aduna toate obiectele ratacite de pe drum, din parc, de pe malul raului sau din padure. Dupa ce ajunge la birou, domnul Caine aranjeaza toate obiectele gasite pe rafturi si asteapta ca stapanii lor sa vina dupa ele. Prima vizita nu se lasa mult asteptata. – Buna ziua, domnule Limax, spune Cainele. Ce ati pierdut? – Nu sunt limax! Eu mi-am pierdut casa. E rasucita ca o spirala. – Hm... Stiu! Asta inseamna ca sunteti... – ... Melcul! Poftiti casa dumneavoastra! – Multumesc, ii raspunde Melcul.   Aceasta poveste este inspirata din amintirile copilariei mele. Copil fiind, eram timida si rezervata, jucandu-ma adesea de una singura. Imi placea sa observ micile vietati din gradina mea, sa studiez enciclopedii despre natura si sa nascocesc povesti hazlii. Imi imaginam ca limacsii se transforma in melci, pisicile in lei, caprele in oi si asa mai departe... - Junko Shibuya   Junko Shibuya s-a nascut in Hyogo, Japonia. De profesie este arhitecta, dar, cu incepere din anul 1997, s-a dedicat ilustratiei, devenind grafician, autoare si ilustratoare de carti pentru copii. Locuieste la Paris din anul 2005. Traducere din limba franceza de Patricia Radulescu.