De câte ori îl întâlnesc, am senzația ciudată că am făcut școala primară în același sat, că am avut aceleași trăiri și nedumeriri în fața orașului. De câte ori îi citesc opera, simt că mă apropii din ce în ce mai mult de Basarabia poetică și nu numai. Dincolo de fiorul literar care-l așează în galeria marilor scriitori moldoveni de la Mateevici la Druță, de la Matcovschi la Vieru, de la Liviu Damian la Leonida Lari și alții, Nicolae Dabija rămâne în lumea marilor spirite românești truditorul și luptătorul pentru păstrarea limbii, istoriei și identității naționale. Când mi-e dor de el, mă gândesc, nu știu de ce, la Sorescu. Sau poate știu… - Tudor Gheorghe
