Cartea Blandetea noptii PDF

Romanul Blîndețea nopții a fost ecranizat în 1985, cu Peter Strauss și Mary Steenburgen în rolurile principale, în regia lui Robert Knights.   Dick Diver, un psihiatru cu perspective strălucite, se îndrăgostește de Nicole, tînăra pacienta pe care o tratează la o clinică din apropiere de Zurich și cu care, uitînd de carieră, se căsătorește. Averea lui Nicole îi ajută să ducă o viață confortabilă pe Riviera franceză, înconjurați de un cerc select de muzicieni, actori și scriitori, dînd petreceri elegante sau colindînd restaurantele și marile magazine de modă. Cînd în scenă își face apariția și Rosemary, o tînără actriță îndrăgostită de Dick, dar și prietenă cu Nicole, viața tumultuoasă a cuplului Diver capătă nuanțe nebănuite. Fragment din carte: „În săptămânile următoare, Dick a încercat un sentiment de uriașă nemulțumire. Originea patologică și încheierea mecanică a legăturii lăsaseră un gust fad, metalic. Emoțiile lui Nicole fuseseră folosite într-un fel nu tocmai cinstit - dacă la mijloc ar fi fost propriile lui emoții? Trebuia să renunțe la fericire o vreme - o visă cum se plimba pe aleile de la clinică legănând în mână pălăria de paie cu boruri largi. O dată a văzut-o în realitate; când trecea prin fața hotelului Palace, un Rolls splendid a cotit spre intrarea în formă de semilună. Micuța în interiorul de proporţii gigantice și animată de încordarea a o sută de cai-putere inutili, Nicole ședea alături de o tânără despre care a presupus că era sora ei. Fata l-a zărit și, o clipă, buzele s-au desfăcut într-o expresie de spaimă. Dick și-a ridicat pălăria și a trecut mai departe, totuși aerul din jurul lui a răsunat un moment de învârtejirile tuturor spiridușilor de pe Gross-munster. A încercat să-și alunge din minte povestea scriind un memoriu în care detalia regimul strict de viață la care avea să fie supusă; posibilitatea unui alt ,,puseu" al maladiei în urma încercărilor pe care viața avea, fără îndoială, să i le scoată în cale - pe scurt, un memoriu ce ar fi convins pe oricine în afară de el, care îl scrisese. Acest efort l-a ajutat să înțeleagă încă o dată cât de adânc implicate fuseseră propriile lui emoții; de atunci a început să-și administreze cu hotărâre antidoturi.”