Bonobo si ateul

Bonobo și ateul. În căutarea umanismului printre primate În Bonobo și ateul, Frans de Waal folosește cunoștințele dobândite în zeci de ani de cercetare a primatelor, și a speciei bonobo în particular, pentru a aprofunda cu ochiul fin al eseistului cultural, versat în istoria artei și în filozofie, probleme fundamentale ale naturii umane. Care este izvorul moralității și ce transformări a suferit aceasta pe parcursul evoluției? Putem fi buni și altruiști și în lipsa constrângerilor religiei? Este simțul moral apanajul omului, sau e prezent și la speciile de maimuțe cu care ne înrudim? Pentru a afla un răspuns la toate acestea și pentru a ne înțelege mai bine condiția, autorul ne propune să renunțăm la perspectiva antropocentrista și să privim nepărtinitor la primatele atât de apropiate nouă și la ce ne pot spune ele despre empatie, emoții, etica și religie. În încercarea de a prezenta cât mai limpede evoluția empatiei umane, De Waal îmbină, cu mare finețe, cercetarea biologică de cea mai înaltă calitate cu observații filozofice pline de îndrăzneală și originalitate. - Nature Frans de Waal reușește o performanță rară astăzi: nu se lăsă antrenat nici în capcana ateismului extremist, nici în cea a religiei. Scrisul lui este liber de orice formă de dogmatism. - New York Times O carte strălucită, care demontează definitiv ideea că moralitatea ar avea origini divine. - Independent Provocarea cea mare este să mergem mai departe, dincolo de religie și, mai ales, dincolo de moralitatea privită de sus în jos. Cele mai cunoscute «legi morale» ale noastre nu sunt decât niște rezumate post factum a ceea ce noi considerăm moral, fiind însă limitate ca sferă de acțiune și pline de hibe. Originile moralității sunt mult mai umile și sunt ușor de recunoscut în comportamentul altor animale. Descoperirile științifice din ultimele decenii contrazic perspectiva pesimistă potrivit căreia moralitatea e o spoială subțire menită să acopere răutatea înnăscută a omului. Dimpotrivă, e limpede că dacă trecutul nostru evolutiv nu ar fi decurs așa cum a decurs nu am fi ajuns niciodată atât de departe. - Frans de Waal Traducere de Ioana Miruna Voiculescu Ediție cu ilustrațiile autorului Fragment din cartea "Bonobo și ateul " de Frans de Waal   „Mamiferele bonobo au o constituție mai grațioasă și picioare mai lungi decât orice altă primată. Specia a fost grupată în același gen cu cimpanzeul, genul Pân. Tot restul vieții lor, cei doi oameni de știință au arătat cât de puternică este rivalitatea în lumea academică, disputându-și aprig paternitatea acestei descoperiri istorice. Mă aflam în încăpere când cercetătorul american s-a ridicat în picioare în mijlocul unui simpozion despre bonobo și a afirmat, cu vocea tremurându-i de indignare, că în urmă cu o jumătate de secol i se furase descoperirea.  Cercetătorul german scrisese în germană, iar cel american, în engleză; e simplu de intuit, așadar, care dintre versiuni este cea mai citată. Multe limbi au pierdut teren în urma ascensiunii limbii engleze, dar mie îmi făcea multă plăcere să vorbesc în olandeză, care, în ciuda zecilor de ani petrecuți în străinătate, continuă să-mi vină pe buze cu o fracțiune de secundă mai repede decât orice altă limbă. În timp ce un bonobo tânăr se legăna pe o frânghie, intrând și ieșind din câmpul nostru vizual și încercând să ne atragă atenția lovind geamul de câte ori ajungea în dreptul nostru, am observat cât de mult semăna expresia lui facială cu râsul uman. Se distra, mai ales dacă noi ne dădeam câțiva pași în spate, prefăcându-ne speriați. Astăzi e imposibil să ne imaginăm că cele două specii din genul Pân au fost cândva una. Există o fotografie celebră a expertului american Robert Yerkes, ținând două primate tinere în brațe, pe care el le socotea a fi cimpanzei, fotografie făcută înainte ca bonobo să fie descoperiți. Yerkes a remarcat totuși că una din cele două primate era mult mai sensibilă și empatică decât cealaltă, poate chiar și mai inteligență. Aproape toată cartea lui Almost Human este despre acest „cimpanzeu", un veritabil „geniu antropoid", cum l-a numit autorul, fără să știe că era de fapt vorba despre unul dintre primii bonobo care ajunseseră vii în lumea occidentală.  În colonia de la Planckendael, diferența dintre bonobo și cimpanzei reiese imediat din faptul că grupul celor dintâi este condus de o femelă. Biologul Jeroen Stevens mi-a spus că atmosfera din grup se mai relaxase după ce femelă care deținuse multă vreme titlul de alfa, o adevărată doamnă de fier, fusese trimisă la altă grădină zoologică. Îi terorizase pe majoritatea celor din grup, dar mai ales pe masculi. Noua femelă alfa avea un temperament mai plăcut. Schimbul de femele între grădini zoologice este o tendință nouă și lăudabilă, care respectă comportamentul natural al primatelor bonobo. În sălbăticie, fiii rămân cu mamele pe toată durata vieții lor adulte, în timp ce fiicele migrează în alte zone. Multă vreme, grădinile zoologice mutau masculii, producând astfel dezastru după dezastru, pentru că masculii bonobo sunt bătuți mar dacă mamele lor nu sunt acolo să îi apere. Bieții masculi sfârșeau deseori izolați în zone închise publicului, pentru a-și proteja viața. Multe probleme sunt evitate acum, când masculii sunt lăsați lângă mamele lor, iar legătura dintre ei este respectată."