Bucuria liniștirii. Incursiuni în lumea spirituală a Sfântului Serafim de Șarov Dintre toate năzuințele oamenilor din toate timpurile, una ocupă un loc cu totul aparte și aceasta este năzuința spre liniște. Poate, nu întotdeauna, dar, măcar așa, din când în când, simțim fiecare dintre noi nevoia de liniște, de pace sufletească. Avem nevoie să ne liniștim pentru a ne reface forțele, pentru a ne odihni mintea ca să putem gândi mai bine, mai așezat, mai productiv. Atunci când suntem liniștiți vedem altfel lucrurile decât atunci când suntem stresați sau supărați. Când suntem liniștiți suntem bucuroși. Numai cel care, dintr-un motiv sau altul, și-a pierdut liniștea sufletească știe care este cu adevărat valoarea ei. Și, odată cu pierderea liniștii sufletești află care este valoarea lucrurilor acestora pe care le căutăm încontinuu și știe cât mai valorează ele fără să ai tihnă de a te putea bucura de ele în liniște. Spunem aceste lucruri într-o vreme în care oamenii caută din ce în ce mai mult lucrurile lumii, care nu sunt rele nici ele și este bine să ni le dorim. Dar problema este că, din păcate, oamenii nu mai au deloc liniște pentru a se putea bucura de lucrurile pe care le dobândesc cu sudoare. - Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitrpolitul Ardealului
