Bufnita vaneaza intotdeauna noaptea

Atunci când o adolescentă dispare dintr-un orfelinat, iar trupul ei este găsit pe un pat de pene, detectivul veteran Holger Munch și echipa lui primesc acest caz delicat. Cu această ocazie, anchetatoarea-vedetă Mia Kruger, aflată într-o pauză de serviciu pe când se lupta cu propriii demoni, se întoarce la munca ei de detectiv și se implică profund în acest caz, tocmai la timp pentru a decoda indiciile lăsate într-o filmare care o arată pe victima captivă într-o cușcă, înainte de a fi ucisă. Între timp, fiica lui Munch, Miriam, face cunoștință la o petrecere cu un străin atrăgător, un activist pentru drepturile animalelor, care o atrage în lumea lui și departe de familia ei. Munch, Kruger și echipa lor trebuie să-l vâneze pe ucigaș înainte ca acesta să lovească din nou. Cu alte cuvinte, un thriller psihologic cu o intrigă palpitantă. Fragment din cartea "Bufniță vânează întotdeauna noaptea" de Samuel Bjork: "Era abia trecut de oră 5.00 după-amiază și totuși era aproape bezna când Holger Munch ajunse la cordoanele poliției din capătul îndepărtat al peninsulei Hurumlandeț. Își lipi buletinul de identitate de parbriz, iar un ofițer tânăr, care părea puțin stânjenit că-l oprise, îi făcu repede semn să treacă. Munch trase pe dreapta la câteva sute de metri în interiorul cordoanelor și ieși în aerul răcoros de toamnă. Își aprinse o țigară și-și strânse scurta pe el. - Munch? - Da? - Eu sunt Olsen. Șeful operațiunilor. Munch strânse mâna înmănușată a unui polițist înalt, solid, între două vârste, pe care nu-l recunoștea. - Pune-mă la curent cu situația, te rog. - Victimă a fost găsită la aproximativ șase sute de metri de șosea, la nord-nord-vest de-aici, spuse Olsen, arătând cu degetul prin pădurea întunecată. - Cine e acolo acum? - Cei de la Medicina Legală. De la Patologie. Unul dintre ai tăi... Kolstad sau cum îl cheamă pe-ăla? - Kolso. Munch deschise portbagajul mașinii, își scoase cizmele din cauciuc și tocmai se pregătea să se încalțe cu ele când îi sună mobilul. - Munch? Kim la telefon. Ești aici? - Da, sunt lângă șosea. Tu unde ești? - Sunt lângă cort. Vik a terminat și își pierde răbdarea, dar le-am spus să nu o miște până nu ajungi tu aici. O să vin eu să te iau. - Perfect. Cum stăm? - Nu o să dormim prea mult o bucată de vreme. Nenorocitul ăsta-i bolnav la cap. - Ce vrei să spui? întrebă Munch, în timp ce un sentiment de neliniște începea să-l cuprindă treptat. Holger Munch avea aproape treizeci de ani de experiență ca anchetator de omucideri; până-n acel moment, le văzuse cam pe toate. De obicei, putea păstra o detașare profesională de scenele pe care le vedea, iar dacă declarația ar fi fost făcută de oricine altcineva în afară de Kim Kolso, nu și-ar fi făcut griji. Dac-ar fi fost vorba de Mia, care se lăsă implicată emoțional în fiecare caz, sau de Curry, care sărea în sus și-n jos ca un yoyo toată ziva, ar fi trecut cu vederea, dar Kim? Povestea asta nu mirosea a bine. - Vrei să-ți spun sau vrei să vezi cu ochii tăi? continuă Kolso. - Fă-mi un rezumat, spuse Munch, băgându-și un deget în ureche în timp ce o mașină de patrulă își pornea brusc sirena și trecea pe lângă el. - Mai ești pe fir? întrebă Kolso. - Da, da. Repetă, te rog, ce-ai spus. - E o adolescență; șaisprezece sau șaptesprezece ani, credem noi, continuă bărbatul. Dezbrăcată. Pare un fel de, cum să-i spun eu... ritual? E plin de pene-n jurul ei. Și de lumânări... Munch își băgă din nou degetul în ureche când încă o mașină de poliție își urmă predecesoarea, cu luminile albastre sclipind. - ...aranjate ca un fel de simbol... Vocea lui Kolso se întrerupse din nou. Munch se încruntă la Olsen, care vorbea la telefon în timp ce gesticula spre ceva ce se întâmplă în apropiere de cordoane. - Nu te-aud, spuse Munch. - E un fel de formațiune-pentagramă, continuă Kolso."