Bulevardul Niculae Gheran

"Bulevardul" Niculae Gheran. Antologie îngrijită de Andrei Moldovan ...astăzi nu te mai poți apropia de Rebreanu decât pășind pe bulevardul Gheran. - Adrian‑Dinu Rachieru   M-am născut la București, într-o zi de luni, la 14 octombrie 1929, în casa argeșenilor Gheorghe și Profira Gheran, numele tatălui fiind des întâlnit în zona dintre Arad și Oradea, ceea ce mă face să cred că un străbun a trecut munții cu oile, uitând să se întoarcă acasă – mai ales de va fi fost să dea de-o fată frumoasă (ceea ce, peste generații, aveam să pățesc și eu). - Niculae Gheran   În 2015, s-au împlinit 50 de ani de când publicam în „Biblioteca pentru toți” a Editurii pentru Literatură o trilogie integrală a prozei scurte rebreniene, unde, profitând de aprecierea lui Călinescu, potrivit căreia Ciuleandra ar fi o povestire mai amplă, am introdus-o în sumar, ca și Calvarul, la rândul său roman. Dacă socotim că pregătirea acestor lucrări a presupus vreo doi ani de trudă, datorită stabilirii textului ce-mi impusese compararea multor ediții antume, s-ar aduna vreo 54 de ani de stupidă perseverență. Pe vremea aceea, aveam 38 de ani. Vârsta frumoasă. După cum mai deunăzi, în 2015, aveam să împlinesc 85 de ani, etate patriarhală, dar jenanta, dacă ții seama de restricțiile medicilor și le-ai respecta. Nu știu când a trecut timpul, după cum nu voi repeta zicala ajunsă refren: „De-ar fi să mai trăiesc o dată, la fel aș lua-o de la capăt”. Nu! La vârsta când sinceritatea oricărei afirmații nu comportă niciun risc, o spun fără tăgadă: n-aș repeta defel aceeași experiență. Cel puțin în țară în care mi-a fost dat să deschid ochii, frumoasă, „mândră-n toate cele”, dar cu un dispreț suveran față de orice muncă științifică, indiferență față de valorificarea patrimoniului său cultural, adevărata carte de vizită cu care s-ar putea prezenta în lume, zestre fundamentală când tinde să-și construiască prezentul și să scruteze viitorul. - Niculae Gheran