Ca o imensa scena, Transilvania...

Venerez spiritul transilvan, ale cărui manifestări – de la Școala Ardeleană la Blaga – au însemnat adevăratul proces de modernizare, occidentalizare și integrare a noastră într-o Europă a spiritului. (Mircea Zaciu) Nu se putea face un gest mai potrivit pentru rememorarea personalității marelui dascăl și prestigiosului critic și istoric literar Mircea Zaciu (1928‐2000) decât reeditarea acestei cărți masive, cu titlu frumos, parcă și mai reverberant în anul Centenarului Marii Uniri. La nouă decenii de la nașterea Profesorului, publicul cititor de astăzi poate descoperi ori resuscită din aceste pagini vibrante o figură exemplară de om și de scriitor. Unul într‐adevăr reprezentativ pentru ceea ce s‐a tot aproximat ca emblemă a spiritului ardelean, definit și reamintit ca atare în exerga volumului, în formularea rămasă celebră a lui Lucian Blaga: "A fi ardelean înseamnă a duce un gând până la capăt". Căci Mircea Zaciu își declară încă din primele rânduri apartenență, în chipul cel mai profund, la spațiul ardelean al spiritualității românești, de care se simte legat „prin ascendență și formație” și în a cărui valoare emblematică crede; nu neapărat întorcându‐se spre trecut pentru a‐l idealiza și mitiza – cum se mai întâmplă adesea –, ci încercând să tragă din faptele culturale ale acestui ținut învățături pentru vremea noastră: provincia patetică și gravă a României apare interogată în multiplele ei fațete creatoare pentru a provoca răspunsuri de care avem nevoie acum. - Ion Pop MIRCEA ZACIU (27 august 1928, Oradea – 21 martie 2000, Cluj-Napoca) este un important critic și istoric literar român. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1952) și doctor în Litere (1967), a fost decan al aceleiași facultăți între 1962 și 1966. În perioada 1967-1970 a fost șeful Catedrei de literatură română contemporană și teoria literaturii, lector la Universitățile din Koln, Bonn și Aachen, unde a predat limba și literatura română. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1956), din al cărui Consiliu de Conducere a făcut parte timp de trei legislaturi, membru în Comitetul Director al Uniunii între anii 1990 și 1995, a devenit membru de onoare al Academiei Române (1997). Din 1972 până în 1985, a coordonat colecția „Restituiri” a Editurii Dacia. A debutat în ziarul Ecoul, cu un medalion despre Duiliu Zamfirescu (1944), și cu proză în revista Flacără (1948). Scenariul Amiaza unei revoluții reprezintă debutul editorial (1954). Ediția a II-a, Prefață de Ion Pop Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, realizat la inițiativa lui Radu Zaciu, fiul autorului, și apărut sub egida Episcopiei Greco-Catolice din Oradea. Cartea deschide Seria de autor Mircea Zaciu. Imagine coperta I: Tâmpa (Der Kapellenberg bei Kronstadt), după Ludwig Rohbock (1820-1880), gravor: F. Foltz, cca. 1864, gravura în oțel. Lucrarea se află în patrimoniul Muzeului de Artă Brașov.