De cinci ani, Cameron și mama lui se mută dintr-un loc în altul. Tatăl băiatului e pe urmele lor. Cel puțin, asta i s-a spus lui Cameron. Când se stabilesc la o fermă izolată, băiatul începe să vadă și să audă lucruri care nu pot fi reale. Curând, ajunge să se îndoiască de tot ceea ce credea că știe și se întreabă dacă nu cumva își pierde mințile. Ce se ascunde în noapte? Ce e îngropat în trecut? Cameron trebuie să afle secretele întunecate înainte ca acestea să-l distrugă. "Un thriller psihologic pe care nu-l poți lăsa din mână… straniu, întunecat și inteligent construit. Dialogurile vii, autentice și scenele memorabile alcătuiesc o poveste desăvârșită, al cărei final dramatic întrece toate așteptările." - The Guardian "Un tată monstruos, hărțuitor, coșmaruri alienante, un băiat fantomatic, câini sălbatici și un subsol dărăpănat – cadrul perfect pentru o poveste înfiorătoare despre un băiat care, încercând să dezlege un mister, descoperă ce secrete poate ascunde trecutul cuiva. Un melanj captivant de crime și poveste de familie." - Kirkus Review Allan Stratton este un multipremiat romancier și dramaturg canadian. "Câinii" a câștigat Red Maple Award și a obținut numeroase nominalizări, printre care la Young Adult Novel Thriller Award, 2016 și American Library Association Best Fiction for Young Adults. Fragment din romanul "Câinii" de Allan Stratton: “Ce se întâmplă cu mine? Tot la asta mă gânde și acum, duminică seara. Mâine mă reîntorc la școală: la Cody, care mă urăște de moarte; la Benjie, care m-a turnat; la o lume în care toți se uita la mine și șușotesc pe seama mea. Și care vorbesc despre mine și pe Tweeter sunt sigur. În fine, e târziu. Ar trebui să dorm, dar nu pot; stau la biroul meu și mă uit pe fereastră. Peisajul este cam dezolant. Lanurile au fost treierate, frunzele au căzut din copaci și cerul e acoperit de nori. După lăsatul serii, nu se mai vede decât un petic de lumină ce se revărsa din casă și se proiectează peste marginea câmpului. În seara asta este și mai rău. Aerul rece se transformă într-o ninsoare măruntă; când aud cum sufla vântul în ferestre, îmi strâng și mai bine pătura în jurul umerilor. Tată. Domnul McTavish. Câinii. Dacă vreau, aș putea să-mi imaginez câinii uitându-se la mine de pe câmp. Trag perdelele și aud o voce mică în spatele meu. - Cameron? Pun pariu că Jacky stă pe marginea patului, dar nu mă întorc. Mi-e teamă că am să-l văd. - Cameron? Ești supărat pe mine? De ce nu vrei să te uiți la mine? Ce să-i spun? Că mă tem că nu-i aici? - Știu că am lipsit câtva timp. Îmi pare rău, dar am suferit. Ai spus niște lucruri despre mine. Îmi mușc buza și închid ochii. Îl văd pe Jacky în interiorul pleoapelor. - Înainte să mai vorbesc cu tine, șoptesc eu, trebuie să-mi răspunzi la câteva întrebări. - Bine. Pare agitat. - Unde te duci când nu ești cu mine? Jacky face o pauză. - Nu știu. - Ce făceai înainte să vin eu? - De ce mă întrebi? - Pentru că oamenii cred că sunt nebun. Uneori și eu cred că sunt nebun. - Nu ești, zice Jacky. ți-aș spune dacă ai fi.” - Dar dacă totuși sunt, iar tu nu ești decât... - Sunt eu, Cameron. Sunt eu, Jacky. - Nu, tu ești altceva, spun. Zici că ești prietenul meu, dar îmi spui lucruri care nu sunt adevărate, lucruri care îmi aduc numai necazuri. - Cum ar fi? - Știi foarte bine: că tatăl tău a omorât-o pe mama ta și pe prietenul ei și le-a atârnat cadavrele în pod; că te-a chemat acolo și te-a omorât și pe tine și că de-atunci podul este ascunzătoarea ta secretă și întunecoasă."
