PDF

Cartea Calatorii cu Charley PDF

de John Steinbeck

Calatorii cu Charley, John Steinbeck – copertă

Cauți Cartea Calatorii cu Charley PDF de John Steinbeck? Aceasta este pagina pentru varianta PDF.

Se încarcă ofertele din librării…

Rezumat Calatorii cu Charley - John Steinbeck

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Volumul Călătorii cu Charlie, explorând America, publicat în 1962, este ultimul și, în unele privințe, cel mai amplu dintre jurnalele sale de călătorie, prezentând o viziune complexă asupra Statelor Unite la începutul unui deceniu tumultuos. Este opera unui scriitor matur, la sfârșitul unei lungi cariere și un fel de elegie a unei lumi pierdute. Este în egală măsură și o carte de memorii fascinantă, un autoportret al omului căruia nu i-a plăcut niciodată să-și facă publică o autobiografie precisă. Pentru că au ajuns să posede atât de multe LUCRURI, scria el, (americanii) își risipesc timpul și banii tolăniți pe canapea, în ședințe de psihanaliză. Ce specie ciudată putem fi noi! Putem face față oricăror situații în care ne pun Dumnezeu și Natura, cu excepția abundenței. Dacă aș dori să distrug o națiune, i-aș da totul din belșug și, astfel, aș reuși s-o culc la pământ, nefericită, lacomă și putred de bolnavă. Pare greu de crezut că autorul care a reuşit să dăruiască literaturii americane câteva autentice, îndrăgite şi memorabile personaje-prototip, cât se poate de vii şi reprezentative pentru istoria şi geografia Americii (fie că vorbim de Marea Depresie sau de spiritul orăşelelor californiene) declară, undeva la începutul anilor 60 că avea senzaţia de înstrăinare faţă de propria ţară. Acest sentiment de impostură, această impresie că scria de fapt despre lucruri pe care nu le cunoştea l-a umobilizat pe John Steinbeck să pornească singur, spre apusul vieţii, într-o călătorie iniţiatică târzie de-a lungul şi de-a latul Statelor Unite ale Americii. O nebunie să porneşți la drum de capul tău spre orizonturi necunoscute, după ce abia te-ai recuperat după o criză de inimă? Deloc, în opinia lui Steinbeck – un om activ întreaga sa existenţă (care avea să ajungă chiar şi în Vietnam, cu un an înaintea morţii sale), un gurmand şi un iubitor de oameni, un îndrăgostit de viaţă până la urmă, nu avea de gând să renunţe la caracterul său impetuos, de dragul unor zile în plus (în fond, calitatea învinge oricând cantitatea), refuză să se transforme într-un copil bătrân, dependent de cei din jurul său. Împins de dorinţa de a-şi reafirmă poftă de viaţă şi de a-şi redescoperi ţară, bătrânelul Steinbeck încalecă rulota botezată Rosinantă (şi nu întâmplător vehiculul poartă numele calului lui Don Quijote, atâta timp cât mulţi din apropiaţii lui Steinbeck priveau cu suspiciune, cu rezerve această călătorie) şi, însoţit de companionul său de nedespărţit, pudelul francez Charley, părăseşte New Yorkul cu intenţia de a ajunge pe Coasta de Vest a Americii. Protagonistul şi felul acestuia de a călători stârnesc de la început zâmbetele cititorului (Steinbeck ne explică în detaliu îngrijorările şi pregătîrile pe care le-a făcut înaintea temerarei expediţii: de la încercările de a se descotorosi de numele şi figura sa populară prin păstrarea unei aparenţe de vânător-pescar amator şi până la găsirea unor mijloace prin care să îşi omoare singurătatea şi teama de necunoscut) şi îl fac să anticipeze o seducătoare şi idilică evocare a SUA. Cu toate acestea, în volumul prezent, ochiul literatului Steinbeck este dublat (dacă nu chiar substituit pe alocuri) de ochiul jurnalistului care nu pregetă să recunoască punctual lucrurile care îl impresionează dar şi lucrurile care îl dezamăgesc. În New England (pe Coasta de Est – un fel de Ardeal al Americii), Steinbeck ia contact cu felul domol şi rezervat de a fi al localnicilor, cu muţenia lor matinală (stau „că nişte ferigi deasupra cănilor de cafea”), dar şi cu păstorii înfocăţi din Vermont care vorbesc despre iaduri bine echipate şi care îţi amintesc, răcorindu-te, că eşti totuşi un păcătos de prima mână şi nu doar un copilăş răutăcios. Colindând autostrăzile , Steinbeck cunoaşte camionagii şi cultura lor (aceşti „marinari ai şoseleleor” prea puţîn aflăţi în contact cu locurile prin care trec) pentru a întâlni apoi vitalitatea Middle Westului, câmpurile şi dealurile fermecătoare ale statului Wisconsin (acolo unde „văzduhul străluceşte ca untul în soare”) şi crestele roşiatice ale statului Montana. Autorul “Fructelor mâniei” poposeşte mai departe în Bad Lands, un teritoriu aparent depresiv şi înfricoşător ziua (un fel de „rod al hârjoanei unui copil diabolic”), dar mult mai prietenos noaptea. Urmează apoi Vestul, Oregon şi California cu pădurile de sequoia înalte, silenţioase şi monumentale că nişte catedrale, locurile natale, celebrul Monterey, devenit un orăş în plină expansiune şi în sfârşit Sudul Americii, Texas şi Louisiana, teritorii dominate încă de prejudecăţi adânci şi segregare rasială (Texasul beneficiază de un portret aparte, aşa cum veţi vedea). Steinbeck descoperă de fapt o Americă paradoxală: pe de o parte o Americă lipsită de unitate, fragmentară (până şi exprimarea de pe semnele de circulăţie variază în conţinut şi în ton), cu specificuri locale incomparabile şi ireductibile, pe de altă parte o Americă aflată în plină expansiune economică, în care cultura lipsei de rădăcini îşi trăieşte momentele de glorie de la Est la Vest (Steinbeck remarcă oriunde s-ar duce dorul de ducă al oamenilor, transformat într-un adevărat modus vivendi în forma caselor mobile în jurul cărora se ţese o adevărată poveste), în care consumerismul cunoaşte o ascensiune spectaculoasă în toate statele, în care ignoranţa locuitorilor pare să fie omniprezentă, în care invazia tehnologiei (oraşele sunt împânzite cu locuinţe care au “cununi de antene”, cufundate într-o “ceaţă a progresului”, zonele industriale de peste tot se dovedesc adevărate “ghemuri de viermi”) şi obsesia standardelor sterile, protectoare (exprimată în forma acelor îngrozitoare preparate culinare în celofan, pe care Steinbeck le întâlneşte în călătoria sa) par să fi acaparat întreagă naţiune. Prins între aceste Americi paradoxale, Steinbeck se simte când descurajat, când extaziat. Dar tocmai sinceritatea autorului, sentimentele sale împărtăşite, imposibilitatea de a întregi un portret coerent de ansamblu, dificultatea de a răspunde fără siguranțe baudrillardiene la întrebarea „cum sunt americanii?” fac din volumul lui John Steinbeck nu doar o fermecătoare colecţie de impresii de călătorie, ci şi o colecție de nelinişți și întrebări care își păstrează încă actualitatea. CĂLĂTORII CU CHARLEY – John Steinbeck – Editura Rao, 2011 Sever Gulea pentru blog.libris.ro

Cauți Calatorii cu Charley în format PDF? Gândește-te la John Steinbeck.

Înainte să descarci un PDF gratis, amintește-ți că John Steinbeck a muncit luni sau ani ca să scrie această carte. Un fișier piratat nu plătește orele de scris, de editare și de rescriere — și lasă autorul fără recompensa pe care o merită pentru munca depusă.

Cel mai bun mod de a susține cultura este să cumperi cartea legal. Verifică varianta PDF — astfel răsplătești munca pe care John Steinbeck a investit-o în Calatorii cu Charley.

DESCHIDE VARIANTA PDF

Întrebări frecvente despre Calatorii cu Charley

Cine a scris cartea Calatorii cu Charley?

Calatorii cu Charley a fost scrisă de John Steinbeck.

Câte pagini are Calatorii cu Charley?

Calatorii cu Charley are 352 de pagini.

Unde găsesc Calatorii cu Charley în format PDF?

Poți verifica varianta PDF legal.

Unde văd prețul cărții tipărite Calatorii cu Charley?

Compară prețurile pe pagina cărții Calatorii cu Charley sau mai jos pe această pagină.

Cărți scrise de John Steinbeck

Ai mai jos lista de cărți scrise de John Steinbeck. Click pe oricare pentru a vedea mai multe detalii.