Tot ce există este creat de Dumnezeu. Prin urmare, toți oamenii au în ei divinitate. Să te iubești pe tine și să-i iubești pe ceilalți oameni înseamnă să iubești creația lui Dumnezeu. Cine-l rupe pe om – creație dumnezeiască – de Dumnezeu, acela face un păcat. Fiecare dintre noi vede ce vrea să vadă. Dacă vrea să vadă răul – îl vede, dacă vrea să vadă binele – îl vede. Cine vrea să vadă adevărul, vede atât răul, cât și binele și nu învinovățește pe nimeni, ci doar aduce laude lui Dumnezeu că și-a învățat lecția de viață și și-a înmulțit înțelepciunea.
Cartea aceasta este o continuare a temei din celelalte trei apărute până acum – sufletul omenesc și percepțiile lui. Cine le-a citit cu senzația că se vorbește despre el și pentru el, înseamnă că a înțeles mesajul și va ști să folosească informațiile de acolo. Tălmăcirea în amănunt a șiretlicurilor sufletului nostru vă va ajuta să înțelegeți și să vă lecuiți de boli mai complicate.
Visul meu este ca oamenii să învețe să prevină bolile.
Oricât ne-am considera noi mai deosebiți decât alții, aceleași stresuri ne provoacă și nouă aceleași boli – fie că suntem săraci sau bogați, deștepți sau ignoranți, frumoși sau urâți, renumiți sau anonimi, femeie sau bărbat. Cu cât vom ști să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, cu atât vom putea străbate mai sănătoși drumul vieții.
Pentru fiecare om care iartă va veni categoric un moment când va simți că vrea să ceară iertare trecutului său pentru că l-a lăsat fără iubirea binecuvântată. Când trecutul se eliberează, în aceeași clipă, fără nicio opreliște, viitorul se umple de iubire, iubire ce curge și îl face pe om fericit. Să ierți înseamnă să dai dublu, în mod conștient și cu demnitate. Să ceri iertare înseamnă să înlocuiești acel rău cu bine, în mod conștient și cu demnitate. Iertând cu mărinimie, poți să întreci măsura. Cerând iertare din tot sufletul, așa ceva nu se întâmplă.
