Calea de urmat

Discursiv și elegiac, livresc și fantezist cu măsură, Gellu Dorian dovedește propensiune spre asumarea experienței existențiale ca experiența culturală și poetică, în care intră, în proporții variabile, biografismul, intertextualitatea, cotidianul, ludicul și ironia. - Iulian Boldea Poezia lui Gellu Dorian e un amestec de biografism și melancolie, de metafizică rațio-vitalistă, așa cum o concepea, cu ceva vreme în urmă, Ortega y Gasset. (…) De ce spun asta? Pentru că poezia lui Gellu Dorian, mai ales în ultimele cărți, este o sumă de balade, o repovestire a lumii în care trăiește, situațiile de viață sunt atomii care rodesc lumi despletite. (…) Personajele poetice din baladele lui Gellu Dorian trăiesc cu voluptate căderea, sunt impregnate de păcat ca o esență a vieții. Între adevăr și moarte se petrece viața, o pendulare căreia Dostoievski i-a pus o sentință care face singurătatea și mai profundă, mai greu de suportat: Dacă nu există nemurire, totul este permis. Dar dacă există? - Adrian Alui Gheorghe Fragment din carte: "E cineva în așternutul meu și nu respira, stă lipit de trupul meu și încearcă să copieze gesturile mele, pentru că eu în somn fac gesturi mari cu mîinile, iar ochii îmi călătoresc peste tot pe unde nu am putut ajunge peste zi. Nu mă lăsa deloc să dorm, pielea lui este umedă și rece, cînd îl ating nu ating nimic, doar un gol afurisit de adînc în care alunec ca într-o apnee din care sar ca din morți, iar morții sunt la locurile lor, doar eu nu-mi mai găsesc locul în așternutul în care mă strecor noapte de noapte ca într-o placentă din care mă nasc în fiecare dimineață și nu am cui spune mama. Stau treaz și lîngă mine nu mai e nimeni, deși trupul acela îl simt lîngă mine fierbinte ca talpa unui fier de călcat peste față de masă peste care în zori ne vom așeza coatele și ne vom povesti visele, eu pe ale lui, el pe ale mele, dar nu se va auzi nici o vorbă, doar gînduri șiroind prin fața ochilor care privesc în gol trupul ca aerul pe care-l respir și trăiesc. Fericit că nu am fost singur încă o noapte, plec peste zi să-l caut prin orașul din care toți cunoscuții au plecat să mă caute pe unde bănuiesc ei că aș fi. "