Calendar Girl vol.1

Mia Saunders, o fată frumoasă, cu forme voluptuoase, căreia îi plac motocicletele și tricourile cu inscripții rock, trebuie să câștige într-un an un milion de dolari, pentru a-și salva tatăl de la moarte. Singura cale prin care poate să-și atingă ținta este să devină escorta de lux. Va reuși cu o singură condiție: să nu se îndrăgostească. Dar poți să fii expertă în arta seducției, să fii în compania unor bărbați extrardinar de sexy și să-ți păstrezi inima rece? Cel mai fierbinte roman erotic de la "Cincizeci de umbre ale lui Grey", după cum anunță UȘA Today la începutul anului 2016, "Calendar Girl" a reușit performanța de a vinde trei milioane de exemplare și drepturile de traducere în douăzeci și șapte de limbi la scurt timp după publicarea în SUA. Calendar Girl a devenit bestseller și în țările în care a fost tradus. Fragment din roman: "Când am ajuns înapoi acasă mai târziu, în seara aceea, m-am prefăcut obosită și practic am alergat în camera mea, închizând și încuind ușa. Am așteptat lângă ușă, chinuindu-mă să aud prin lemn dacă s-a luat după mine. Oricât de mult îmi doream să fiu cu el, în așternuturi, adică, chiar trebuia să păstrez distanța dintre noi. Nu am avut timp să mă conving să nu mă atașez emoțional de Wes. A fost atât de drăguț, de potolit, s-a preocupat să mă includă în conversațiile de afaceri, chiar dacă erau destul de neprotocolare. Ar fi bine să nu uit unde mi-e locul. Nu sunt cu nimic mai mult decât o servitoare. Pe de altă parte, de ce nu m-aș distra? Sunt adultă, iar el este un bărbat incredibil de sexy și de dornic. Suntem tineri și avem aproape o lună în care o să fim unul lângă altul. Dacă ar fi să mă iau după chimia sexuală din seara asta, aș paria pe motocicleta mea că e minunat la pat.(...) Am nevoie de o conexiune fizică. De un trup cald și masculin. Stăteam în mijlocul camerei, uitându-mă în jur la toate nuanțele de alb. Patul arătă ca un norișor alb pufos. Puteam să pariez că e și comod. Wes nu pare genul care să se zgârcească la materiale de lux pentru musafirii lui. Nu, e genul care s-ar asigura că totul e așa cum trebuie. Plimbându-mă prin cameră, m-am gândit la următoarea mea mișcare. Era pe acolo pe undeva. Potrivit ceasului de pe noptieră, era foarte târziu. Unu dimineața. Ne-am distrat de minune, am inventat un joc în care am numărat de câte ori l-a abordat o oportunistă în căutarea averii lui și de câte ori am fost privită cu ură. Douăzeci și patru. A avut douăzeci și patru de admiratoare într-o seară. Avea logica să-și dorească să angajeze un paravan. Dacă chiar ar fi pierdut vremea pălăvrăgînd cu toate femeile acelea, n-ar fi putut discuta cu nici unul dintre producătorii, regizorii sau actorii pentru care venise la eveniment. Iar Wes era atât de în elementul său. Se mișcă prin cameră că uleiul prin apă, sinuos, lichid, fără să petreacă mai mult timp cu o persoană decât cu alta. Eram destul de sigură că nebunia lui e controlată, dar nu am pus întrebări. Am urmat regulile jocului și am făcut-o pe paravanul. Când se apropia câte o prăjină cu tate, mă întorceam, mă prezentăm și aveam grijă să-l ating și să mă las pe Wes suficient de mult încât femeia să se încrunte și să se târască de acolo ca un șarpe ce era. Toate erau la fel. Cu excepția mamei lui Wes, Claire, nu am cunoscut nici măcar o femeie cumsecade. Și foarte puține peste douăzeci și cinci de ani. Se pare că bărbaților mai în vârstă din industrie le place să aibă câte o bucățică bună atârnată de ei. Femeile se mulțumeau să stea lângă ei, cu ochii goi privind pe fereastră, în timp ce se clătinau pe tocuri-cui și sorbeau din șampanii absurd de scumpe. Probabil până în punctul în care își petreceau seara complet amețite de băutură, dar fără a se face praf. Cred că, dacă stai să te gândești, nici eu nu eram prea diferită. Tehnic vorbind, eram alături de Wes pentru același motiv pentru care erau toate. Pentru bani. Aveam nevoie de ei, și are mai puțină importanță dacă ele aveau nevoie sau doar și-i doreau. După ce m-am gândit la asta, am simțit o amăreală în stomac, zvâcnind neconfortabil. Înainte de a realiza ce fac, m-am trezit umblând prin casa întunecată. Când am ajuns în camera de zi, am trecut pe un coridor pe care nu-l mai văzusem, care avea în capăt un singur set de uși duble. Mi-am lipit urechea de ușă și am auzit sonorul televizorului. Am bătut la ușă, surprinzându-mă chiar și pe mine. "