Calutul alb

    Căluțul alb este un basm publicat pentru prima dată în 1946 în Marea Britanie. Scrisă de Elizabeth Goudge, cartea spune povestea unei adolescente orfane care este nevoită să locuiască pe moșia unui var, în vestul Angliei. Proprietatea este însă învăluită în mister și magie. Măria, tânăra eroină a cărții, va afla curând că, pentru a salva acest tărâm vrăjit de un vechi blestem, va avea nevoie de ajutorul tuturor ființelor fermecate pe care le va cunoaște, începând cu misteriosul căluț alb.     O carte care vă va aminti de copilărie și de poveștile clasice în care binele întotdeauna învinge.       Fragment din poveste:       „Cadoul Prințesei Lunii pentru cavalerul Wrolf a fost un extraordinar set de rubine montate pe un inel și un animal uriaș, roșcat, un fel de câine, care a fost al ei de când era mic. Nu avea zestre să-i aducă, pentru că William cel Negru era un om sărac, dar a adus cu ea un minunat șirag de perle luminoase ca luna care aparținuseră mamei ei.     Aici, bătrânul păstor făcu o pauză pentru o vreme atât de lungă, încât Măria se întreba dacă acesta era sfârșitul poeștii. Dar nu era. Pastorul oftă, adânc și trist, apoi continuă:     - Mi-ar fi plăcut să se termine aici, spuse el. Mi-ar plăcea ca povestea asta să fie asemenea celor mai bune povești și să se termine cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". Dar nu a fost așa și trebuie să v-o spun așa cum a fost transmisă până la noi, din generație în generație. Ei bine, copii, la început, totul le-a mers bine cavalerului Wrolf și Prințesei Lunii, pentru că, au rămas profund îndrăgostiți unul de altul, și au avut bogății și bunăstare, în timp ce sănătatea lui William cel Negru s-a deteriorat rapid, iar cavalerul Wrolf s-a văzut câștigând pe drept proprietatea asupra pădurilor de pini și a pescuitului în golf. Doar un lucru le umbrea fericirea, lipsa unui copil, dar cavalerul Wrolf obținuse deja atâtea lucruri pe care le dorea de la viață, încât nu nutrea nicio îndoială că urma să aibă în curând și un fiu, toate la timpul lor. Apoi, pe neașteptate, William cel Negru s-a căsătorit; nu cu o mare doamnă, ci cu fiica unui fermier de după dealuri și i s-a născut un fiu, mic, dar voinic, cu pielea închisă la culoare și cu sprâncene negre, iar cupa amărăciunii s-a umplut pentru cavalerul Wrolf."