Cameleonul - ediție de buzunar Sunt dezvăluite în această carte cele mai dure adevăruri despre spionaj și spioni. Un fost spion este angajat - întrucît el cunoaște regulile „jocului“ - să descopere dovezile care să ateste existența unor afaceri murdare la un nivel care include atât interese economice, cât și politice de importanță majoră. El pornește la treabă ajutat de o reporteriță. Acțiunea devine explozivă, mutându-se din Japonia în America, din insulele cu nume exotice în Europa; asasinatele și distrugerile se țin lanț, cei doi sunt urmăriți de mai multe servicii secrete, pentru ca în final să se descopere teribilul adevăr. Fragment din romanul "Cameleonul" de William Diehl: " La marginea orășelului Newtonabbey, situat la șase sau șapte mile nord-est de Belfast, șirul de case întunecate, lipite una de cealaltă, păreau să se întindă pe mile întregi ca și cum s-ar fi reflectat în oglindă.Se îngrămădeau pe străzile pavate cu piatră, ca niște biete dubluri, colorate într-un cenușiu monoton, de deceniile de praf industrial, care luase de mult locul culorilor pe care le avuseseră casele cândva. Una dintre amintirile cele mai recente ale lui Tony Falmouth era că, atât casa lui ,cât și toate casele din această monotonie infinită se cojeau. Zugrăveala acoperită de cenușiu atârna în fâșii la ferestre, uși și arcade, ca o piele moartă pe un trup ars. În coșmarurile tinereții lui, începea să plouă, fâșiile deveneau ude, casele începeau să se topească și, în curând, străzile înguste erau inundate de o masă cenușie de materie vâscoasă, iar Tony alergă pe trotuar, încercând să-și găsească propria casă în râul vâscos de mizerie gri. Apoi se trezea. Până la zece ani, Tony Falmouth începuse deja să se confrunte cu o criză de identitate. Unchiului Jerry trebuia să-i mulțumească pentru asta. Unchiul Jerry era o altă amintire persistentă din tinerețea lui, dar una cu mult mai plăcută. Era un bărbat slab și vanos, vorbăreț, întotdeauna zâmbitor, care îngâna întotdeauna o melodie necunoscută. Era un bărbat atât de urât, încât era frumos; avea un nas mare, plin de negi, și mâini atât de mari, încât putea să ascundă o halbă de bere în pumn. Jerry Devlin, fratele mamei sale, îi asculta visele și spaimele și stătea de vorbă cu el. Nimeni nu mai făcea asta. Tatăl său, Emmett, ascunzându-se sub greutatea slujbei și a întreținerii familiei, blestemat de soartă la un fel de anonimat, nu avea de spus aproape nimic, nimănui. În fiecare seară, stătea cu o halbă sau două de bere în față, privind fix pe fereastră, printre nesfârșitele case cenușii de mahala, spre un loc de unde abia se zărea marea. "
