Veniamin Acojocăriței s-a născut în ziua de 30 ianuarie 1913 în localitatea Coșula, judetul Botoșani, într-o familie modestă de țărani. Părinții săi, Măria și Nicolae, erau oameni credincioși, care și-au crescut copiii în dragoste de Dumnezeu. Așa se explică că cele două fiice Veronica și Melania s-au călugărit, iar mai târziu, fratele lor, viitorul părinte Veniamin, întors de pe front, a devenit și el călugăr. Părintele face parte din acea categorie de oameni care, simțind venirea vremurilor tulburi ale comunismului, încearcă să se salveze intrând în monahism. Părintele Veniamin Acojocăriței a plecat din această lume cu dorința de a i se trece sub tăcere numele și existența, dorința exprimată foarte convingător în poezia „Dacă am să mor (Țestament)“: „Dac-am să mor, vreau toți să tacă,/ Să nu s-audă c-am murit/ Nici chiar țărâna gropii mele/ Să nu mă simtă c-am venit. / La groapă, semne să nu-mi puie,/ O cruce dac-a fi la cap,/ Cu două lemne, necioplite,/ în coaja lor de pe copac./ (Ierom. Andrei Dănilă) Fragment: “Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă. De Avraam ai auzit, Suflete al meu, ce s-a grăit Care și-a lăsat, oarecând, Pământul părinților plecând Și s-a făcut înstrăinat, Urmează și tu lui, fugi de păcat. Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă. La stejarul din Mamvre ospătând Patriarhul pe îngeri oarecând La bătrânețe a luat Vânatul făgăduinței dat. Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă. Înțelegând pe Isaac, eu Ticălosule suflete al meu, Că a fost jertfit tainic pe altar Jertfă nouă dată dar Ca ardere de tot Domnului Urmează voinței Lui. Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă. Suflete al meu, ai auzit De Ismail că a fost gonit Ca un fecior din slujnica nedrept. Trezește-te, vezi, fii deștept Ca nu cumva păcătuind Să nu fii și tu la fel suferind. Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă. Lui Agar, egiptencei celei de demult, De bunăvoie, suflete al meu, rob te-ai făcut Născând semeția – copil Ca pe un nou Ismail.”
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…