Cartea Canonul cel mare in versuri - Protosinghel PDF

Veniamin Acojocăriței s-a născut în ziua de 30 ianuarie 1913 în localitatea Coșula, ju­de­tul Botoșani, într-o familie modestă de țărani. Părinții săi, Măria și Nicolae, erau oameni credincioși, care și-au crescut co­piii în dragoste de Dumne­zeu. Așa se explică că cele două fiice Veronica și Melania s-au călugărit, iar mai târziu, fra­tele lor, viitorul părinte Venia­min, întors de pe front, a devenit și el călugăr. Părintele face parte din acea categorie de oameni care, simțind venirea vremurilor tulburi ale comunismului, încearcă să se salveze intrând în monahism. Părintele Veniamin Acojocăriței a plecat din această lume cu do­rința de a i se trece sub tăcere numele și existența, dorința exprimată foarte convingător în poezia „Dacă am să mor (Țes­ta­ment)“: „Dac-am să mor, vreau toți să tacă,/ Să nu s-audă c-am murit/ Nici chiar țărâna gropii mele/ Să nu mă simtă c-am ve­nit. / La groapă, semne să nu-mi puie,/ O cruce dac-a fi la cap,/ Cu două lemne, neciopli­te,/ în coaja lor de pe copac./  (Ierom. Andrei Dănilă)           Fragment:       “Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă.      De Avraam ai auzit,     Suflete al meu, ce s-a grăit     Care și-a lăsat, oarecând,     Pământul părinților plecând     Și s-a făcut înstrăinat,     Urmează și tu lui, fugi de păcat.        Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă.      La stejarul din Mamvre ospătând     Patriarhul pe îngeri oarecând     La bătrânețe a luat     Vânatul făgăduinței dat.        Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă.      Înțelegând pe Isaac, eu     Ticălosule suflete al meu,      Că a fost jertfit tainic pe altar     Jertfă nouă dată dar     Ca ardere de tot Domnului     Urmează voinței Lui.        Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă.      Suflete al meu, ai auzit     De Ismail că a fost gonit      Ca un fecior din slujnica nedrept.     Trezește-te, vezi, fii deștept     Ca nu cumva păcătuind     Să nu fii și tu la fel suferind.        Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă.      Lui Agar, egiptencei celei de demult,     De bunăvoie, suflete al meu, rob te-ai făcut     Născând semeția – copil     Ca pe un nou Ismail.”