Capitala sub ocupatia dusmanului 1916-1918

    O carte importantă despre istoria orașului București într-una dintre perioadele sale cele mai dificile: anii Primului Război Mondial, sub ocupație străină. Dincolo de valoarea documentară a lucrării, se remarcă capacitatea autorului de a-l purta pe cititor în culisele politicii fără a-l plictisi, ba dimpotrivă – trezindu-i interesul pentru trecut.     Începând cu 6 decembrie 1916, când feldmareșalul von Mackensen intră în București în fruntea trupelor Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și imperiul Otoman), și până la 12 noiembrie 1918, când acestea au părăsit Capitala, la o zi după semnarea armistițiului între Antantă și Puterile Centrale, Bucureștii au fost nevoiți să îndure o ocupație umilitoare și plină de tot felul de privațiuni.     Cunoscutul jurnalist și om politic Constantin Bacalbașa prezintă întregul tablou al acestei ocupații, de la comunicatele militare care confiscă și raționalizează, la lipsurile înfiorătoare, mai ales pe timpul iernii, de la arestări și abuzuri, la atitudinea și manevrele oamenilor politici germanofili, de la comportamentul soldaților ocupanți de diferite nații până la cel al populației, mai mult sau mai puțin „vinovată" de colaboraționism cu ocupantul.         Fragment din volumul "Capitala sub ocupația dușmanului 1916-1918" de Constatin Bacalbașa:     “De altfel, germanii au o mare predilecție pentru amenzi. Pe această cale ei își fac venituri însemnate. Germanii sunt lacomi și muierateci.     Cum au intrat în București, s-au repezit pe mâncare și pe femei.     „Fonii”, ofițerimea subțire, au luat pe alese; restul au sedus toate servitoarele mai curațele.     Oriunde era o servitoare germană, aceasta era denunțătoare. Multe stăpâne care au plecat în Moldova și-au lăsat casele în paza servitoarelor austro-ungare sau germane, socotind că le vor apăra de jefuiri. Dar acestea au fost cele dintâi care au dat iama prin cufere și garderobe.     Sunt cunoscute casele unde madamele, bonele, Îngrijitoarele i-au trădat pe stăpâni și i-au prădat.     Așa a fost la d-nii M. Cantacuzino, Matak, Costinescu etc.     D-lui Cantacuzino, pe lângă bijuterii, covoare etc., i s-au furat numeroase și foarte importante documente de familie, ce nu se pot înlocui.     Câteva luni după intrarea germanilor, a început să se resimtă lipsa de servitoare. Încetul cu încetul cele mai multe, toate femeile tinere, au devenit amantele ofițerilor și soldaților, iar celelalte prin ateliere, la Arsenal, la fabricile de marmeladă, în birouri etc. Multe din aceste femei erau întrebuințate ca spioane.     Germanii aveau aici o foarte numeroasă poliție secretă, care stă în contact cu femeile de toate categoriile. Nu a fost cocoță mai subțire care să nu fie amanta unui polițist german, nu era servitoare mai curațică care să nu aibă aceeași calitate. Mai ales servitoarele care serveau prin casele oamenilor politici, sau cunoscuți ca aparținând partidelor anti-germane, erau bine plătite și însărcinate cu spionajul. Pe lângă servitoare mai erau și alte femei, de condiție cu mult mai bună, care sub ocupație au fost cunoscute pentru ostentația cu care manifestau sentimente germanofile. Aceste femei erau nelipsite din societatea ofițerilor germani sau austrieci, iar în schimbul favorurilor ce le acordau și a serviciilor aduse făceau afaceri pe scara întinsă.     Unii ofițeri erau chiar geloși.     O doamnă destul de bine cunoscută, având bărbat cu situație, era în același timp amanta unui puternic polițist german și amanta unui domn din București. Când polițistul a prins de veste, a atras pe rivalul său într-o cursă și l-a arestat. Iar bărbatul doamnei a făcut, în timpul acesta, una din cele mai grase afaceri de sub ocupație.”