Procesul - FORMAT PDF

Procesul lui Franz Kafka urmărește istoria stranie și tulburătoare a lui Josef K., lucrător la bancă și celibatar, care se trezește într-o bună zi „arestat” fără să aibă habar de ce: este momentul cînd viața lui se schimbă ireversibil.
Citește tot rezumatul cărții Procesul... Va începe un șir de încercări disperate de a afla adevărul și de întîmplări halucinante, toate gravitînd în jurul unui tribunal fantomatic, necruțător, ale cărui victime își așteaptă sentința fără să știe dacă își vor căpăta vreodată libertatea. Parabola a unui secol care a născut două regimuri opresive, povestea unui om arestat fără a fi vinovat, persecutat și, pînă la urmă, executat „ca un cîine”, romanul neterminat al lui Kafka a ajuns să reprezinte soarta nenumăratelor victime ale nedreptății politice și ale injustiției legii. Așa! strigă K. ridicînd brațele spre cer, căci descoperirea aceasta neașteptată cerea spații ca să se exprime, sînteți toți, după cîte văd, funcționari ai justiției, faceți toți parte din banda coruptă împotriva căreia vorbeam adineauri, v‑ați adunat toți aici ca să mă auziți și să mă spionați, v‑ați prefăcut că sunteți împărțiți în două tabere ca să mă înșelați; m‑ați aplaudat numai ca să mă puneți la încercare: ați vrut să învățați cum trebuie ademeniți cei nevinovați. Ei bine, v‑ați ostenit degeaba: sau v‑ați amuzat văzînd cum cineva aștepta de la voi să apărați nevinovăția, sau (dă‑mi drumul, că te pocnesc! îi strigă K. unui bătrîn tremurător care se vîrîse prea mult în el) ați învățat realmente ceva. Oricum, vă felicit pentru frumoasa voastră meserie… Banda de golani… vă dăruiesc toate interogatoriile! - Franz Kafka Traducere din limba germană de Gellu Naum Carte recomandată de Tudor Chirilă în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment din cartea "Procesul" de Franz Kafka "Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineață arestat. În dimineața aceea, bucătăreasa doamnei Grubach, gazda lui, care îi aducea micul-dejun în fiecare zi la opt, nu se ivi la ora obișnuită. Asemenea lucru nu se mai întâmplase niciodată până atunci. K. mai aștepta o clipă. Culcat pe pernă, văzu cum bătrâna care locuia peste drum îl privește cu o curiozitate absolut neobișnuită. Apoi, flămând și mirat totodată, sună. Imediat se auzi o bătaie în ușă și în cameră intră un bărbat, pe care până atunci nu-l mai văzuse niciodată prin casă. Bărbatul era zvelt dar solid și purta un costum negru, strâns pe corp, cum sunt cele de voiaj, legat cu un cordon și având tot felul de cute, buzunare, catarame și nasturi, care dădeau costumului o aparență deosebit de practică, fără să se înțeleagă bine la ce ar putea servi.  - Cine ești dumneata? îl întrebă K. ridicându-se în coate.  Omul trecu peste întrebare, ca și cum ar fi fost firesc să fie acceptat când intră undeva, și se mulțumi doar să întrebe la rândul lui:  - Ai sunat?  - Anna trebuie să-mi aducă micul-dejun, spuse K. și încercă mai întâi, atent și tăcut, să descopere prin observație și deducție cine putea fi omul acela. Dar străinul nu se lăsă prea mult cercetat cu privirea, ci se îndreptă spre ușă, o întredeschise și spuse cuiva care, vădit lucru, se află în imediata apropiere, chiar lângă prag:  - Vrea să-i aducă Anna micul-dejun.  Din camera alăturată se auzi un chicotit ușor; judecând după zgomot, s-ar fi putut ca acolo să se afle mai multe persoane. Deși râsul acesta nu i-ar fi putut spune străinului nici un lucru pe care să nu-l fi știut până atunci, el îi declară lui K.: „E imposibil", ca și cum i-ar fi dat un raport." Citește mai puțin...