Iubire amara - FORMAT PDF

În Iubire amară vocea Elenei Ferrante are o forță nemaiîntâlnită. - The New York Times   Plasat în Napoli, romanul de debut al Elenei Ferrante spune o poveste despre mame și fiice și despre mănunchiul complicat de minciuni, emoții și amintiri care le leagă. În urma morții premature și misterioase a mamei sale, Delia pornește într-o călătorie inițiatică pe străzile întortocheate și sufocante din Napoli, orașul ei natal, cu dorința de a afla adevărul despre familia sa.
Citește tot rezumatul cărții Iubire amara... Câteva telefoane stranii o conduc către descoperiri tulburătoare și neașteptate despre ultimele zile ale mamei sale. Iubire amară este o explorare inedită a obsesiilor și preocupărilor care ne frământă pe mulți dintre noi și ale căror răspunsuri milioane de cititori din întreaga lume le regăsesc în cărțile extraordinare ale Elenei Ferrante.   Un roman extrem de îndrăzneț, migalos construit. - The New Yorker   Un tur de forță. Iubire amară face o analiză necruțătoare a psihicului feminin aflat sub asediu și confirmă reputația Elenei Ferrante drept una dintre cele mai bune romanciere italiene contemporane. - Seattle Times   Într-o poveste alertă și plină de suspans, Delia examinează relația cu mama ei, scoțând la iveală amintiri și secrete îngropate adânc în copilărie și împăcându-se cu un trecut impregnat de gelozie și violentă… Iubire amară este un roman autentic și zguduitor. - Library Journal   Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numita „Febra Ferrante". Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce vorbește într-un stil plin de frumusețe și forța despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie și prietenie.  Iubire amară este romanul de debut al Elenei Ferrante, ecranizat de Mario Martone în 1995 și distins cu numeroase premii ale industriei cinematografice. La Editura Pandora M au apărut toate volumele Tetralogiei Napolitane: Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân și Povestea fetiței pierdute, romanul Fiica ascunsă, precum și cartea pentru copii Noaptea pe plajă. Povestea fetiței pierdute a fost nominalizată la Man Booker Prize (2016) și a primit Medalia de Aur pentru ficțiune în cadrul Independent Publisher Book Awards (2016). Autor recomandat de Vasile Ernu în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment din cartea "Iubire amară" de Elena Ferrante: "Am ajuns cu taxiul la cimitir, cât să apuc să văd sicriul coborând într-o cuvă de piatră gri, care a fost apoi umplută cu pământ. Surorile mele au plecat cu mașina, imediat după îngropare, cu soții și flii lor. Abia așteptau să se întoarcă acasă și să uite. Ne-am îmbrățișat și ne-am promis să ne revedem curând, dar știam că asta n-o să se întâmple. Urmă, cel mult, să vorbim de câteva ori la telefon ca să măsurăm, când și când, procentul crescând de înstrăinare reciprocă. Locuiam toate trei, de ani de zile, în orașe diferite, fiecare cu viața ei și cu un trecut comun care nu ne era pe plac. În rarele ocazii în care ne vedeam preferăm să ținem sub tăcere tot ce aveam să ne spunem. Odată rămasă singură, m-am gândit că unchiul Filippo o să mă invite acasă la el, unde fusesem oaspete în zilele precedente. Dar n-a făcut-o. Îl anunțasem dimineața că trebuia să merg acasă la mama mea, să strâng puținele obiecte dragi, să anulez contractul de închiriere, de lumină, de gaz, de telefon; iar el, probabil, se gândise că era inutil să mă invite. S-a îndepărtat fără să-și ia rămas-bun, adus de spate, cu mersul târșâit, consumat de arteroscleroză și de acel neașteptat vârtej de vechi resentimente care-l făceau să scuipe jigniri bizare.  Astfel că am fost uitată pe stradă. Rudele numeroase se retrăseseră spre periferiile de unde veniseră." Citește mai puțin...