Chestiunea Mării Mediterane. Istorie a Europei de Miazăzi în legătură cu această chestie. Lecții ținute la Școala de Război
Chestiunea stăpânirii Marii Mediterane e mult mai vastă de cum s-ar părea la început. În desvoltarea ei suntem cuprinși și noi; avem și noi un rol, cu toate că niciodată corăbii de război ale noastre n-au plutit pe această mare cu scopul de a se împotrivi corăbiilor altei națiuni; suntem, totuși, amestecați în ea, fiindcă Marea Mediterană se continuă, de fapt, ‒ prin cele două strâmtori ce mărgenesc Marea de Marmară, canalul între „Marea Alba“ a orientalilor și Marea Neagră -, în această mare, isprăvită și ea, la nord, prin Marea de Azov. Astfel, Marea Neagră, cu adausul ei, face parte din sistemul Mării Mediterane. Prin urmare, orice se petrece în Marea Mediterană, are imediat înrâurire și asupra noastră.
În tratarea chestiunii Rinului, noi am fost atinși numai indirect; în chestiunea Dunării, am fost, de cele mai multe ori, în deplina lumină a cercetării; în tratarea chestiunii Marii Mediterane, vom apărea adeseori, fiindcă, dacă nu ce facem noi, dar ce suferim noi, atârna totdeauna de cine stăpânește în Marea Mediterană.
Înțeleg: ceea ce suferim, nu numai că dureri, dar și că influențe: - influențe de comerț, de civilisație în genere și, foarte adeseori, și influențe de dominație politică, ce nu ni vin numai de la răsărit, de dincolo de Nistru, de la apus, peste stepa Ungariei, de la sud, din Peninsula Balcanică, ci și pe calea cealaltă, maritimă.
