„În Apus de soare dezlănțuirea oratorică este extraordinară. Sunt părți de înaltă, sublimă truculentă, la nivelul poeziei lui Victor Hugo și a lui Eminescu. Enumerarea, simetria, sacadarea, năvală periodică, toate mijloacele bunei retorici înfăptuiesc o atmosferă epică de neuitat...
Apus de soare este o capodoperă a dramartugiei poetice și oratorice și nu mai purin o dramă de observație a tipicului, singura din literatura noastră în care toate aceste aspecte se unesc armonic.“ - G. Călinescu
