DEX-ul si sexul

    „Stau și-mi imaginez așa, niște găști de conspirații universale, fiecare cu domeniul ei: Francmasoneria pentru Reducerea Gloriei Sîrbești, Conspirația Universului împotriva Romanilor, Protocoalele Anti-Maghiare ale Sistemului Solar, Clubul Sportiv Școlar de Conspirație împotriva Poloniei și toate celelalte.
Citește tot rezumatul cărții DEX-ul si sexul... Multe mișcări de trupe oculte – cred că fiecare balcanic are vreo cinci conspiratori universali care se ocupă numai de el. Deocamdată organizațiile alea, cîte și care or fi, își fac, neîndoielnic, treabă. Dar va veni vremea cînd puiul cel urît se va sumeți, va crește și va deveni... ce? Ei, asta nu știe s-o spună nici un balcanic, dar, dacă e să ne luăm după ce sugerează avîntul lor, o să avem o zonă plină numai de mari puteri – cam înghesuite, ce-i drept, dar la care se vor ploconi inclusiv chinezii și americanii.      Vă asigur că dacă n-ar fi fost toate chestiile de mai sus (pavăză, nedreptatea, ghinioanele istorice etc.), altfel ar fi arătat azi Europa, planeta, ba chiar întreaga Cale Lactee. Dar, iacă, nu-i așa. Bine?” (Radu Pavel Gheo)     Fragment din volum:       “Cum ne mai pricepem noi la literatură!        Despre literatura română tînără din ultimii ani s-au scris multe - și bune, și rele. De multe ori cu înțelegere, nu de puține ori cu o ranchiună ușor vizibilă, deși greu de înțeles, și în destule dați cu entuziasm - uneori naiv. În orice caz, veșnica problemă a confruntării tineri-bătrîni a fost pusă, iarăși. Și de tineri, și de bătrîni. Și iar are toată lumea dreptate...        Tînăr și nepregătit     Ce-i drept, problema e falsă. Tinerețea nu e un atu. Nici bătrînețea. Mai ales în spațiul scriitoricesc. Nici măcar nu știm clar ce înseamnă una și ce înseamnă cealaltă. În România, de cînd s-a constituit un establishment al autorilor sub tutela statului (adică prin anii '50) și până în ziua de azi (adică în mileniul al treilea), un tînăr scriitor rămîne „tînăr" cam pînă la patruzeci-cincizeci de ani.     Pare măgulitor. Din păcate, în lumea scriitoricească s-a insinuat un anumit clișeu comunist, cel al confruntării dintre activiștii cu experiență, calculați și pricepuți, și activiștii tineri, repeziți și neîndemînatici. Așa se face că autor tînăr a devenit sinonim cu „lipsit de experiență", fiindcă - i-auzi, i-auzi! - trebuie să treci prin viață, să fii „hîrșit" în ale lumii ca să poți ști despre ce scrii. Iar un tînăr nu „trece" prin viață, ci se distrează... Sex, alcool, ani de studenție, petreceri, iar sex, iar alcool și multă zbîntuială iresponsabilă. Noroc cu tovarășul cu experiența de la Uniune, care a trecut prin toate astea și multe altele, așa că știe el cum se-nvîrte lumea. Mai trebuie să învățați și voi, dragi tineri, mai trebuie să vedeți ce înseamnă viața adevărată și abia apoi scrieți și voi ca profesioniștii condeiului!     Iar aici lucrurile stau exact invers: pe la patruzeci de ani (ba chiar mai înainte, după cum am simțit pe pielea mea) îți cam trece cheful să experimentezi viața, să încerci senzații noi, să răstorni lumea și să declanșezi revoluția finală.” Citește mai puțin...