Binecunoscutul scriitor sud-african J.M. Coetzee, laureat a nenumărate prestigioase premii de specialitate, dăruirea pentru literatură fiindu-i încununată prin acordarea Premiului Nobel pentru Literatură, ne oferă în romanul ”Dezonoare ( Disgrace) un roman carnal și penetrant în care apelează la o tăioasă și totuși pertinentă expresivitate care năucește. sădind în sufletele cititorilor nenumărate semne de întrebare, dar și ceva în plus, un anumit ingredient aparent secret care atestă titlul de capodoperă atribuit nu de puține ori acestei cărți absolut fabuloase.
”Dezonoare” este despre îngenuncherea sufletului, atât datorită incurabilei malițiozități a societății, cât și din cauza eternului război dintre rațional și senzorial, o luptă care divinizează și demonizează cu aceeași unitate de măsură.
Prin intermediul lui David Lurie, un profesor universitar în vârstă de 52 de ani din Cape Town, scriitorul sud-african ne face cunoștință cu amalgamul de păcat și sobrietate, în care contrastele se atrag, ba chiar se amestecă, încercând astfel să etaleze cât mai fidel cu putință realitatea oscilantă a trăirismului dintre minusurile și plusurile precarei existențe a omului.
Deși are constante legături cu o prostituată cu care întreține relații sexuale și în pofida faptului că își seduce una dintre studente cu care se culcă, nu pot să afirm că David Lurie este un păcătos incurabil, deși el însuși se declară un sclav al instinctelor erotice. Mie mi-se pare a fi un om care, dincolo de dorința carnală și predispoziția lui spre acceptarea instinctelor animalice, este doar un om la fel ca toți oamenii, cu dese urcări și coborâri, rătăciri și regăsiri, care va gusta umilința în urma acuzațiilor care i-se aduc și împotriva cărora, deși avea destule dovezi ale exonerării, refuză să se apere, dar mai ales după tot ceea ce i-se întâmplă fiicei sale Lucy, care va fi batjocorită.
Lupta dintre albul și negrul gândirii naște un metisaj periculos în care uneori Dumnezeu este confundat cu Diavolul și sfidarea cu împlinirea, creând monștrii diabolici și diavoli angelici. Asta se întâmplă și-n ”Dezonoare”.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la J.M. Coetzee:
