Vrajitorul si globul de cristal. Seria Turnul Intunecat. Vol.4

Vrăjitorul și globul de cristal  este partea a IV-a din seria Turnul întunecat Roland, ultimul pistolar, și ceața lui de prieteni au scăpat ca prin urechile acului dintr-o lume și au pătruns în următoarea – o versiune apocaliptică a orășelului Topeka din Kansas.
Citește tot rezumatul cărții Vrajitorul si globul de cristal. Seria Turnul Intunecat. Vol.4... Odată ajunși acolo, pe drumul prin deșert spre un palat de cristal, Roland le povestește cum și-a câștigat pistoalele, în urmă cu multă vreme, pe când iubea o fată neasemuit de frumoasă și de neînfricată pe nume Susan Delgado. Dar drumul nu e fără peripeții și toți vor fi atrași într-un străvechi mister în care magia și pericolul se împletesc la tot pasul. Plasat într-un decor de-o măreție legendară, plin de răsturnări de situație, presărat cu imagini fermecătoare și personaje memorabile, Vrăjitorul și globul de cristal atinge noi culmi ale rafinamentului, care fac din seria TURNUL ÎNTUNECAT o epopee de neegalat. Este o poveste de dragoste. Este o poveste tragică. Este o poveste despre maturizarea unui erou. Și pune în scenă doi dintre cei mai interesanți antagoniști ai lui King. - Unbound Worlds Fragment din cartea "Vrăjitorul și globul de cristal. Seria Turnul Întunecat. Vol.4" de Stephen King: "Dughenele de pe artera principală se deschiseră în Inimă Verde cu două zile înaintea Sărbătorii Secerișului și primii mușterii veniră să-și încerce norocul la învârtit roata, aruncat sticla sau cercul în coș. Mai era și un trenuleț tras de ponei - o căruță plină-ochi cu copii care rădeau, trasă pe niște sine înguste care descriau cifra opt. - Pe ponei îl chema cumva Charlie? îl întrebă Eddie Dean pe Roland. - Nu cred, răspunse acesta. În Limba Nobilă avem un cuvânt cam urât care seamănă cu asta. - Ce cuvânt? întrebă Jake. - Cel care înseamnă moarte, zise pistolarul. Roy Depape se uită cum poneiul făcu vreo două ture, amintindu-și cu oarecare nostalgie cum el însuși se dădea în așa ceva în copilărie. Sigur, fără a plăti biletul, cel mai des. Când se satură de privit, Depape porni țanțoș spre oficiul șerifului și intră. Herk Avery, Dave și Frank Claypool curătau arme de o varietate stranie. Avery înclină din cap spre Depape și își reluă munca. Era ceva ciudat la el și după un moment sau două Depape își dădu seama ce anume: șeriful nu mânca. Era pentru prima dată când venea acolo și șeriful nu avea la îndemână o farfurie cu haleală. - Pregătiți pentru mâine? întrebă Depape. Avery îi aruncă o privire aproape furioasă, zâmbind strâmb. - Ce întrebarea naibii e și asta? - Una pe care m-a trimis Jonas să o pun, răspunse Depape și zâmbetul încordat al lui Avery șovăi puțin. - Mda, suntem pregătiți.  Avery plimba o mână cărnoasă pe deasupra armelor. - Nu vezi că suntem? Depape ar fi putut cîta vechea zicală conform căreia nu poți zice hop până când nu sări pârleazul, dar ce sens avea?" Citește mai puțin...