Micul dejun al campionilor

O ferestruică prin care cititorul poate trage cu ochiul la cum privește Vonnegut războiul, sexul, rasismul, politica sau succesul în viață. Cu desenele autorului.   Kilgore Trout este un scriitor de science fiction cu sute de cărți publicate, însă necitite - practic, un artist invizibil, într-o lume foarte mare.
Citește tot rezumatul cărții Micul dejun al campionilor... Asta până când cărțile sale sunt citite de un om de afaceri care decide să-l invite la un festival din Midland City. Așa se face că în Dwayne Hoover , bogătașul care deține mare parte din oraș, se naște credința că el este singurul individ din univers cu liber arbitru și orice altcineva e doar un biet robot. Care-i adevărul?   Micul dejun al campionilor e încă o satiră criminală, o ferestruică prin care cititorul poate trage cu ochiul la cum privește Vonnegut războiul, sexul, rasismul, politica sau succesul în viață.  Fragment din romanul „Micul dejun al campionilor” de Kurt Vonnegut:   „La un secol după ce micuțul Kago a ajuns pe Pământ, dacă e să credem ce se spunea în romanul lui Trout, fiecare formă de viață de pe acel glob albastru-verde, care fusese cândva pașnic și umed și dăduse de mâncare la toată lumea, era pe moarte sau murise deja. Peste tot erau carcașele gândacilor imenși pe care oamenii îi făcuseră și îi veneraseră. Era plin de automobile. Ele omorâseră totul. Însuși micuțul Kago a murit cu mult înaintea planetei. Încercă să țină predici într-un bar din Detroit despre râul pe care-l fac automobilele. Dar era așa de mititel că nimeni nu-i dădea nici o atenție. S-a întins să se odihnească o clipă și un mecanic de automobile beat l-a luat drept chibrit de bucătărie. L-a omorât pe Kago încercând să-l aprindă de mai multe ori pe dedesubtul barului.  * * *  Înainte de 1972, Trout nu primise decât o scrisoare de la un singur fan. Era de la un milionar excentric, care angajase o agenție de detectivi particulari ca să afle cine și unde era el. Trout era atât de invizibil, încât căutarea a costat optsprezece mii de dolari. Scrisoarea de la fan i-a parvenit în subsolul lui din Cohoes. Era scrisă de mână și Trout a tras concluzia că autorul s-ar putea să aibă vreo paisprezece ani sau cam așa ceva. Scrisoarea spunea că Ciuma pe roți era cel mai grozav român în limba engleză și că Trout ar trebui să fie președintele Statelor Unite ale Americii. Trout i-a citit scrisoarea cu glas tare perusului. - Lucrurile încep să devină roz, Bill, îi spunea el. Am știut întotdeauna c-așa o să fie. O să primim o tonă dintr-astea. Și abia pe urmă a citit scrisoarea de-adevăratelea. În care nu era nimic care să spună că autorul, pe care-l chema Eliot Rosewater, era adult și că era fabulos de înstărit.  * * * Din întâmplare, Kilgore Trout nu putea să fie președinte al Statelor Unite fără un amendament la Constituție. Nu se născuse în țară. Locul lui natal era Arhipelagul Bermudelor. Tatăl lui, Leo Trout, deși a rămas cetățean american, lucrase acolo mulți ani pentru Societatea Regală de Ornitologie, păzind singurul loc din lume unde își făceau cuib vulturii-pescări din Bermude. Vulturii ăștia mari au dispărut cu totul până la urmă, în ciuda tuturor eforturilor pe care le putea face oricine.” Citește mai puțin...