Tabachera din Bagombo reunește povestirile favorite ale lui Kurt Vonnegut din anii de după război, publicate în periodice, care îi dezvăluie inconfundabila voce subversivă. În mare parte scene de viață domestică, oglindind existența cotidiană a unor personaje sufocate de monotonie, de nemulțumiri și neîmpliniri de tot felul, acestea dezvăluie o lume zugrăvită în tusele groase, întunecate ale binecunoscutei ironii vonneguțiene.
Uneori extravagante, alteori absurde, de cele mai multe ori amuzante, tandre chiar și atunci când sunt triste, povestirile din volumul de față vorbesc despre momente de criza din viața unor oameni obișnuiți, cu un umor mai ales amar, cu ironie fină, dar și cu o profundă înțelegere pentru dramele mărunte ale personajelor. Aceste povestiri merită din plin să fie citite, deoarece le garantează pasionaților literaturii lui Vonnegut o întâlnire cu autorul în cea mai bună formă a sa. - Entertainment Weekly Vonnegut e un scriitor satiric cu suflet, un moralist cu răsunet. - Jay McInerney, The New York Times Unul dintre cei mai buni umoriști și umaniști ai secolului XX, un scriitor care a moștenit imaginația și vizionarismul lui H.G. Wells, precum și darul lui pentru comentariul social. – Sunday Times Fragment din casă "Tabachera din Bagombo" de Kurt Vonnegut "- Ești țicnit dacă-ți închipui că nu pot, a spus generalul Dane. Cum ai de gând să spui cuiva despre treaba asta, fără să afle că avem o rachetă în spațiu? - Au dreptul să afle, a spus operatorul radio. - Dacă lumea află că avem o rachetă în spațiu, e începutul celui de-al Treilea Război Mondial, a spus generalul. Hai, spune, asta vrei? Inamicul n-o să aibă altă alternativă decât să încerce să ne arunce în aer înainte să-l putem folosi cu adevărat pe maiorul Rice. Iar noi atunci n-am avea de ales și ar trebui să-i aruncăm noi pe ei în aer primii. Asta vrei? - Nu, domnule, a spus operatorul radio. Cum să vreau? - Păi, putem să facem cercetări, în orice caz, a spus Groszinger. Putem să aflăm cât se poate de mult despre cum sunt spiritele astea. Putem să-l trimitem pe Rice pe o orbită mai largă, ca să ne dăm seama până unde se mai aud vocile și dacă... - Nu pe banii Forțelor Aeriene, nici nu se pune problema, a spus generalul Dane. Nu pentru asta e Rice acolo. Nu ne permitem să pierdem vremea cu prostii. Avem nevoie de el acolo. - Bine, bine, a spus Groszinger. Atunci hai să ascultăm ce are de zis. - Intră pe recepție, sergent, a spus generalul. - Da, să trăiți. Operatorul radio a învârtit de butoane. - Nu pare să transmită în momentul acesta, domnule. Fâșâitul unui transmițător a întrerupt zumzăitul difuzorului. - Cred că intră din nou pe recepție. Able Baker Fox, aici Dog Easy Charley... - King Two X-ray William Love, aici William Five Ze-bra Zebră King din Dallas, a spus difuzorul. Vocea era ușor tărăgănată și cu un timbru ceva mai ascuțit decât cea a maiorului Rice. O voce de bas i-a răspuns."