Cand muritorii dorm

 Un bărbat respectabil își petrece tot timpul liber jucându-se cu trenulețele lui miniaturale și ignorându-și nevasa. SUA a căzut pradă unei epidemii de sinucideri care vizează obținerea unor asigurări de viață.
Citește tot rezumatul cărții Cand muritorii dorm... Captiva într-un departament plictisitor de stenografie, o tânără visează la un deținut proaspăt evadat din închisoare și la propunerea lui. Ancorate ceva mai mult în realitate decât subiectele SF trăznite cu care ne-a obișnuit, povestirile de față poartă clar marca Vonnegut: o combinație unică de simț moral vigilent, observație fină, imaginație și umor.   Un memento minunat al vocii morale obraznice pe care am pierdut-o când l-am piedut pe Kurt Vonnegut. - San Francisco Chronicle Foarte bine scrisă și cât se poate de agreabilă. - The Washington Post Fragment din volumul "Când muritorii dorm" de Kurt Vonnegut:   "În dimineața zilei de Crăciun, în ziar scria unde putea fi găsită sfânta familie. Cât a fost ziua de lungă, puhoaie de oameni au mers la magazia înghețată și părăsită pentru a se închina. O știre mică anunță că dl Sprague Fleetwood câștigase Concursul anual de decorațiuni exterioare de Crăciun cu treizeci și două de motoare electrice, trei kilometri de cablu și nouă sute șaptezeci și șase de becuri, fără a pune la socoteală neonul și un balon cu aer cum nu avea decât armata. Hackleman era de serviciu la biroul lui, mai abătut și mai dezamăgit ca niciodată. - E o poveste absolut grozavă! am spus eu. - Sunt satul de ea până-n gât, a zis Hackleman Și-a frecat mâinile. - Abia aștept luna ianuarie, când vor veni facturile de după Crăciun. O lună bună pentru omucideri. - Ei bine, trebuie să scriem totuși o continuare la știrea cu jaful. Încă nu știm cine a furat statuile. - Și cum ai de gând să afli ? Numele de pe formularul de înscriere este fals, iar tipul care deține magazia n-a mai dat prin oraș de zece ani. - Amprente, am răspuns eu. Am putea să examinăm statuetele și să luăm amprente. - Încă o idee ca asta și ești concediat. - Concediat? Pentru ce? - Pentru sacrilegiu! a zis Hackleman ceremonios și a închis subiectul. Mintea îi stătea, după cum spusese, la știrile care aveau să urmeze. Nu privea niciodată înapoi. Ultimul lucru pe care Hackleman l-a făcut cu privire la povestea cu furtul, căutarea statuilor și Crăciunul a fost să mă trimită la acea magazie împreună cu un fotograf, chiar în noaptea de Crăciun. Era o misiune banală și de rutină iar pe el îl plictisea. - Să fie un cadru din spatele mulțimii, astfel încât figurinele să fie cu fața la cameră. Și vezi că trebuie să se fi prăfuit nu glumă până acum, cu toți păcătoșii ăia perindându-se pe-acolo. Cel mai bine le ștergi cu o cârpă umedă înainte să faci fotografia, a mai zis Hackleman." Citește mai puțin...