Din relatările Genezei, Dumnezeu a făcut la început cerurile și pământul; după aceea a făcut lumea văzută, cu toți luminatorii cerului. Timpul creării făpturilor spirituale nemateriale, Sfinții Părinți îl fixează înainte de crearea lumii văzute.
Întâi, spune Sfântul Grigorie de Nazianz, a cugetat Dumnezeu asupra puterilor îngerești și gândirea a devenit fapta împlinită de Cuvânt și desăvârșită de Sfântul Duh. Tot așa învață și Sfântul Ioan Damaschinul, care întărește părerea Sfântului Grigorie Teologul, susținând că trebuia să fie mai întâi zidită ființă spirituală (a îngerilor), apoi cea sensibilă și, în urmă, din cele două, însuși omul. Lumina harică a luminat astfel lumea ființelor îngerești înainte ca astrul zilei să lumineze pământul și ca stelele să licărească pe bolta cerească. îngerii îl preamăreau pe Dumnezeu și I se supuneau. [...] Din măreția cerului serafic și din mijlocul imnurilor de preamărire pe care îngerii I le ridicau lui Dumnezeu, o neașteptată tulburare s-a ivit printre cetele făpturilor spirituale. Lucifer, împodobit cu strălucitoare podoabe cerești, a fost fără prihană în căile lui, din ziua în care a fost creat și până s-a încuibat într-însul nelegiuirea; orbindu-se de frumusețea lui, s-a îngâmfat și și-a pierdut înțelepciunea, cutezând să nu se mai supună Creatorului, ci să-L înfrunte. Din arhanghel de lumină el a devenit diavol, Potrivnicul lui Dumnezeu. Și astfel a purces Răul în lume. Mulțime nenumărată de îngeri, aflați sub oblăduirea întâiului lor stătător răzvrătit, au înțeles atunci să-l urmeze, voind să-și asigure fericirea singuri, fără ajutorul Făcătorului. Prin ieșirea din ascultare și falsa independență, aceste făpturi cerești au devenit, din îngeri luminați, demoni, și și-au atribuit privilegiile divine fără să mai vrea să știe de Dumnezeu. De la starea lor naturală au trecut la o stare contra naturii lor și s-au lăsat stăpâniți de păcatul trufiei, pierzându-și dreapta judecată.
