Solenoid

Stocul exemplarelor semnate de către autor a fost epuizat . „Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viața mea obscură, în afara oricărei istorii, și pe care doar o istorie a literaturii ar fi putut-o fixa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viață și nici în cărți.
Citește tot rezumatul cărții Solenoid... Aș fi putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură și ambiguizează sensul faptelor. Aș putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ținut până acum, și să mă gândesc la ele până-mi crăpă capul în fiecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbește furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deși nu știu încă în ce fel și ce-am să fac cu paginile astea. Nu știu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerență, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieți, mici crevase, mici inadvertențe. Formele astea informe, aluziile și insinuările, accidentele de teren uneori insignifiante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin și obsedant, au nevoie de o formă ea însăși nouă și neobișnuită ca să poată fi relatate. Nu roman și nici poem, căci ele nu sunt ficțiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiîndcă multe dintre faptele mele sunt singularități ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minții mele.“ „Primul meu gând, odată-ncheiată lectură, a fost să-mi scriu pe cartea de vizită «Eu am citit Solenoid». E un eveniment care-ți tăie oarecum viața în două: cine va citi cartea va înceta să mai fie un cititor de rând.“ (Gabriel LIICEANU) Citește mai puțin...