Parisul misterios vol.1

O asociație misterioasă, fondată de un personaj malefic, Colonelul Leon, „ajuta" persoane aflate în impas, în schimbul aderării acestora la asociație și supunerii orbești la ordinele Colonelului, transmise și prin locotenenți ai acestuia.
Citește tot rezumatul cărții Parisul misterios vol.1... Astfel, un om onorabil, care iubește sincer, dar este trădat în dragoste, este ajutat de asociație să devină bandit, pentru a-și recuceri iubita. Asociația se implică și în probleme precum moșteniri, punând la cale asasinate, folosind șantajul, minciuna, impostură, intervenind în destinul unor oameni... Executanții, deși dezaprobă în sinea lor faptele ce sunt obligați a le săvârși, se supun, fiind legați de asociație — care ii „ajutase" cândva — prin jurământ. Fragment din roman: "Om sau diavol? Revelații teribile Când își reveni, era culcat în pat, pradă unor friguri grozave. Fusese adus în strada Port-Mahon, în apartamentul acela unde amintirea Leonei era atât de vie. Gontran crezu o clipă că avusese un vis îngrozitor și chemă: Leona! dragă Leona! Leona nu se ivi deloc, dar se deschise o ușă și un bărbat, pe care marchizul nu-l văzuse niciodată, înainta spre el. — Cum de vă afiați aici? îl întrebă el. Gontran îl privi pe omul acela cu o mirare adâncă. Chiar de nu și s-ar fi părut așa de ciudat că un necunoscut să se găsească instalat lîngă el și să-i vorbească pe un ton familiar și aproape respectuos, înfățișarea ciudată a acestui bărbat ar fi pricinuit marchizului surpriza cea mai mare. Omul acela era înalt, slab, bătrân după aparenă, deși avea una din acele înfățișări asupra cărora timpul nu-și întipărește urmele decât într-un mod nedesăvârșit. Păru-i negru, presărat ici și colo cu câte un firișor de argint, era tăiat drept în sus; ochii lui, adânci în fundul capului, scânteiau în chip posomorât trădând o energie aspră; buza-i mică avea un zîmbet batjocoritor în care se oglindea un dispreț adânc pentru toate lucrurile și dezamăgirile fără număr ale vieții. Omul acesta era îmbrăcat în negru și redingota lui, încheiată militărește, avea la butonieră un trandafir. — Cine suntei dumneavoastră, domnule? îl întrebă Gontran, pe când necunoscutul luă loc într-un fotoliu, la capătul patului. — Domnule, răspunse el, nu mă cunoașteți deloc și numele meu nu va trezi nici un ecou în amintirile dumneavoastră. Eu sunt colonelul Leon. Gontran făcu un gest care însemna: iată, pentru prima oară aud pronunțându-se numele acesta. " Citește mai puțin...