Regina tiganilor

1 iulie 1776, Londra. Regimentul dragonilor regelui Angliei se întorcea victorios din războiul purtat cu americanii rebeli. Doi tineri ofițeri se remarcaseră prin vitejia lor: colonelul Roger și căpitanul Lionel.
Citește tot rezumatul cărții Regina tiganilor... Amândoi se îndrăgostiră de frumoasă țigancă Topsy. Rivalii vor afla că sunt frați, având același tată. Roger este fiul unei țigănci — Cynthia, iar Lionel este fiul lady-ei Cecily. Roger d'Asburthon este marchiz și membru al Camerei Lorzilor. El dorește să renunțe la moștenirea, numele și titlurile sale, în favoarea lui Lionel. Ajutat de prietenii săi, va trece drept mort și va redeveni țiganul Amri, cel care, în primul an de viață, fusese pus în leagăn în locul primului fiu al lady-ei Cecily, ucis de mușcătura unei vipere. Va fi regele țiganilor și va părăsi Anglia, urmat de prietenii și supușii săi. Va fi urmat și de Topsy, care îi va deveni soție și regină a țiganilor. Fragment din roman: "Clubul Frumoșilor, care era unul dintre cele mai splendide hoteluri din Londra, era situat în mijlocul cartierului Strand. Având forma unui templu grec, frontonul său era susținut de două rânduri de coloane corintice. Două statui mari de marmură albă, amplasate în dreapta și în stânga scării, reprezentau Frumusețea și Plăcerea. O peluză ovală, în centrul căreia curgea un jet de apă într-un bazin de porfir roz, se-ntindea ca un covor, înaintea fațadei. Trăsurile se roteau în jurul acestei peluze, pentru a veni să se oprească în spatele hotelului, într-un peristil de sticlă, unde frumoase plante exotice creșteau în vase mari de porțelan din China. Luxul din apartamente era cu adevărat impresionant. Covoarele și mobilierul, cu modele personalizate pentru club, erau unice în lume; toate mânerele ușilor, toate cheile erau din argint gravat. Toate draperiile din brocart, aveau brodată deviza clubului Frumoșilor: Frumusețe și elegantă! Valeții, selectați dintre cei mai frumoși bărbați din cele trei regate, purtau o livrea din postav albastru de culoarea cerului, cu galoane argintii, erau încălțați cu ciorapi din mătase roz și pantofi cu catarame de aur, se pudrau de două ori pe zi cu o pudră ambrată. Un celebru peruchier francez, numit Alcindor, era asociatul clubului, asemenea unui chimist-parfumier, care avea laboratorul într-una din clădirile hotelului. Croitorii, lucrătorii care construiau trăsuri, pălărierii și bijutierii din Londra își disputau onoarea de a picta pe firma magazinului titlul glorios de furnizor al clubului Frumoșilor, pentru că deținerea acesi brevet, acordat numai după un examen, le aducea avere în câțiva ani. Regulamentul clubului Frumoșilor conținea articolele cele mai bizare, Membrii clubului nu aveau voie să inițieze sau să se lase prinși în vreo provocare: o lovitură de sabie sau un glonț puteau să-i lase fără un ochi, să rămână cu cicatrice sau să devină infirmi, astfel fiindu-le afectată frumusețea înfățișării. După ce treceau pragul templului, membrii trebuiau să zâmbească în modul cel mai amabil, și să rămână, înfloritori, într-o atitudine neschimbată. Toți morocănoșii erau admonestați cu severitate de președintele clubului („frumosul" Nash). Cel care făcea orice grimasă de supărare sau de durere era pasibil de o amendă usturătoare. Într-o seară, un valet se împiedică de o mobilă și răsturnă un ceainic fierbinte pe picioarele ducelui de Sommersei. Preasfinția Să scoase un mieunat de pisică rănită și făcu astfel de contorsiuni oribile, încât membrii prezenți pronunțară imediat eliminarea sa din club timp de o lună. Stoicii neagă durerea, „frumoșii" — membrii clubului — condamna grimasă. Marchizul d'Asburthon fusese ales membru al clubului Frumoșilor opt zile înainte de plecarea sa în America. În ziua întoarcerii sale triumfale la Londra, membrii clubului i-au trimis o delegație ca să-i ofere, în acea seară, ceaiul de onoare în salonul numit „Narcisa". " Citește mai puțin...