Nancy

    Ura Caterinei de Medicis pentru Henric de Navarra este fără limite. Acesta își bate joc de ea dar Caterina se jură că nu se va răzbuna pe Henric ci pe fiica lui iubită, Marguerite de Valois mai ales că Henric are toate șansele să ajungă pe tron dacă cei trei Valois rămași în viață vor dispare.
Citește tot rezumatul cărții Nancy... Toate personajele implicate lupta fără scrupule pentru putere, fiecare contra toți. Caterina de Medics, geloasă pe frumusețea și puterea lui Janne d'Albret, regina Navarrei, decide să o ucidă. Va reuși oare? Henric de Navarra va depăși oare toate pericolele? Se vor realiza oare predicțiile lui Nancy la Belle (Nancy cea Frumoasă), urmașa Margueritei?     Fragment din romanul "Nancy" de Ponson du Terrail:       „Rene palid și îngrozit, se întreba dacă Satana însăși nu se încarnase în pielea lui Henric de Coarașse pentru a-l face invulnerabil. Rene se găsea mult mai puțin încremenit acum câteva zile, înaintea maestrului Caboche și a ajutoarelor lui de tortură.     Henric îl ținu un moment nemișcat și înmuiat sub privirile sale.     În același timp femeia mascată își scoase masca, și Rene spre marea lui mirare recunoscu nu pe Marguerite, ci pe Nancy.     Nancy care îi arătă dinții săi cei albi, îl privi cu un aer batjocoritor și îi zise:     — Ticălos ce ești! ai încercat să asasinezi pe amantul meu, tocmai în momentul când el îmi făcea declarația să amoroasă.     Apoi încă două alte uși se deschiseră și Rene încremenit de frică, văzu intrând printr-una pe regele Carol al IX-lea și pe cealaltă pe domnii de Pibrac, Noe și pe teribilul duce de Crillon.     — Sire, zise atunci Henric care se întoarse spre rege, iată un om care a încercat să mă asasineze.     — Știu, zise regele, am văzut totul.     — Sire, îngână Rene, am făcut aceasta din ordinul Doamnei Catherine.     Regele făcu un semn din cap afirmativ.     — Și Majestatea Voastră, adăugă Rene ai cărui dinți clănțăneau de frică, Majestatea Voastră mi-a permis.     — Haida-de! maestre Rene, făcu regele cu mărinimie, ți-am permis să omori pe șir de Coarașse la picioarele surorii mele Margot, nu la picioarele lui Nancy.     — Să-mi omoare pe amorasul meu! făcu Nancy cu un ton plângător... Ah! Dumnezeul meu!     — Și cum intenția ta a fost să-l omori cu orice preț, și fiindcă te-ai abătut de la ordinele mele...     — Dar Sire, masca m-a înșelat.     — Tu vei fi spânzurat, Rene, și nu mai târziu decât mâine de dimineață.     — Sire... Sire..     — A fi omorât un simplu gentilom, se mai poate trece cu vederea, urmă regele, dar a asasina pe un Coarașse!     Rene avu îndrăzneala de a răspunde.     — Cei din familia Coarașse nu sunt de rasă regală.     — He! He! îi zise regele.     Și privind pe Henric, zise:     — Explică-i dar acestui ticălos, vere, pentru ce te numești Coarașse.     La această chemare de „vere" Rene crezu că visează; apoi scoase un țipăt teribil, un țipăt de hiena prinsă în cursă, când prințul îi zise cu răceală:     — Mă numesc Henric de Bourbon, prinț moștenitor al tronului Navarrei și sunt născut în castelul de Coarașse.     — Tu vezi bine, sărmanul meu Rene, zise atunci regele cu acea bunătate crudă ce avea câteodată, ca funia care are să te spânzure este îndestul de unsă.” Citește mai puțin...