Întors la Petersburg după un lung tratament la sanatoriu, în Elveția, prințul Lev Nikolaevici Mîșkin este primit cu îndoială și luat în rîs de înalta societate a orașului, care îl socotește sărac cu duhul.
Mîșkin se poartă cu sinceritate stîngace, percepută de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. În puritatea lui, Mîșkin se simte atras, din motive diferite, de două femei de situații opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstită”, de familie bună, de care e îndrăgostit, și Nastasia Filippovna, femeia „compromisă”, de care prințul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspiră. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotărîrii și al reacției convulsive a umanului față de faptele unei societăți violente care, în lipsa rațiunii, se conduce după instinct și patimi. Uneori ai vise ciudate, imposibile și nefirești; trezindu-te, ți le amintești, dar te și miri de un lucru bizar: îți amintești în primul rînd că rațiunea nu te-a părăsit nici o clipă pe toată durata visului, îți amintești chiar că ai acționat extrem de ingenios și logic în tot acest timp, cînd te-au înconjurat ucigașii, cînd umblau cu viclenii, își ascundeau intențiile, se purtau prietenește cu tine în timp ce aveau armele gata pregătite sau doar așteptau vreun semnal, îți amintești cu cîtă dibăcie, în sfîrșit, i-ai păcălit, te-ai ascuns de ei, apoi ți-ai dat seama că ei știu pe de rost stratagema ta, că știu unde te-ai ascuns; dar ai fost ingenios și i-ai păcălit din nou, toate acestea ți le amintești clar. Dar de ce în același timp rațiunea ta a fost în stare să se împace cu absurditățile și imposibilitățile evidente, de care, printre altele, îți era ticsit visul? Rîzi de absurditatea visului tău și simți în același timp că în împletirea acestor absurditați se află o idee… - F.M. Dostoievski Traducere din limba rusă și note de Emil Iordache Autor recomandat de George Banu și Ioana Chicet Macoveiciuc în cadrul proiectului Libris, " Oameni și cart i ".
