Adolescentul

Unul dintre cei mai importanți și mai influenți scriitori ai lumii, autorul capodoperelor Crimă și pedeapsă, Frații Karamazov, Idiotul sau Demonii, cărți traduse în toate limbile, adaptate pentru teatru sau ecranizate.
Citește tot rezumatul cărții Adolescentul...   Diferit de celelalte romane ale lui Dostoievski, Adolescentul e istorisit din perspectiva unui tînăr de nouăsprezece ani, a cărui naivitate se reflectă într-o voce narativă la fel de ingenuă precum este și protagonistul cărții. Fiul nelegitim al unui moșier depravat, tînărul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscilează neîncetat între pornirea de a scoate la iveală greșelile tatălui și dorința ascunsă de a-i cîștiga prețuirea. Înarmat cu un document despre care își închipuie că îi va oferi puteri depline asupra celorlalți, Arkadi pleacă la Petersburg să-și întîlnească tatăl, însă această experiență inițiatică îi dezvăluie mizeriile concrete ale vieții adulte și îi schimbă din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski vede trecerea prin adolescență a personajului său ca pe o stare continuă de nesiguranță, ignoranță și nedesăvîrșire, dar și de fantezie și exuberanță în care totul este posibil. Autor recomandat de George Banu în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment din cartea "Adolescentul" de F.M. Dostoievski "Curios este că, încă de la șaptesprezece an m-am lăsat sedus de acest tablou (un tablou re list, să recunoaștem).   Nu vreau să oropsesc și să chinui pe cineva și nici n-o voi face; dar știu că, dacă aș vrea să-i fac rău unui om anume, unui dușman de-al meu, nimeni nu mi-ar putea sta în cale, ci toți m-ar sluji; dar ajunge cu asta. Și nici nu m-aș răzbuna pe cineva. M-am mirat totdeauna cum a putut să consimtă James Rothschild să devină baron! De ce, pentru ce, cînd și-așa era mai presus de toți din lume? „O, n-are decît să mă ofenseze acest general insolent în stația unde așteptam amîndoi caii de schimb; dacă ar ști cine sînt eu, s-ar grăbi el însuși să mi-i înhame și ar sări îndată să mă urce în tarantasul meu amărît! Scria undeva că, pe una din liniile de cale ferată vieneze, un conte sau un baron străin, în public, i-a pus pantofii în picioare unui bancher de pe acolo, iar acesta a fost atît de vulgar, încît a acceptat asta. O, n-o să-mi pese cînd această frumusețe înspăimîntătoare (exact, înspăimîntătoare, există asemenea frumuseți!), această fiică a unei oristocrate elegante și celebre, întîlnindu-mă din întâmplare pe un vapor sau în alt loc, se va uita urît la mine și, strîmbînd din nas, se va mira disprețuitor cum de a îndrăznit să apară la clasa întia alături de ea, acest omuleț modest și jalnic cu o carte sau un ziar în mînă. Dar dacă ar ști ea cine îi stă alături! Și va afla, va afla asta, și-atunci se va așeza lîngă mine de bună voie, supusă, umilă și amabilă, căutîndu-mi privirea, fericită dacă îi zîmbesc..." Citește mai puțin...